Presedintele turc Recep Erdogan joaca la doua capete in relatiile cu Rusia si NATO, motiv pentru care Alianta Nord-Atlantica ar trebui sa analizeze un „divort” de Turcia, afirma fostul diplomat american Elizabeth Shackelford, relateaza saptamanalul grec To Vima.
Numaratoarea inversa pentru Summitul NATO programat pentru sfarsitul lunii (28-30 iunie), unde Recep Tayyip Erdogan va trebui sa ia o pozitie clara cu privire la aderarea Finlandei si a Suediei la Alianta Nord-Atlantica, a inceput.
Unii estimeaza (sau vor sa creada) ca Turcia va ceda in cele din urma, deschizand calea pentru aderarea celor doua tari, dar alti analisti au inceput sa se gandeasca la ce s-ar putea intampla daca Turcia nu isi retrage in cele din urma dreptul de veto.
O astfel de evolutie ar veni intr-un moment extrem de critic pentru relatiile NATO si ale Turciei cu Rusia, in contextul unui razboi precum cel din Ucraina care nu este exclus sa dureze inca multe luni.
Ankara cere compensatii Suediei si Finlandei, inclusiv ca tarile nordice sa isi schimbe legislatia interna, pentru a da unda verde aderarii lor la NATO, iar secretarul general al Aliantei, Jens Stoltenberg, a preluat rolul de mediator.
Un „divort” intre NATO si Turcia?
In acest climat, si pe fondul santajelor lansate de guvernul Erdogan, nu lipsesc vocile care propun un „divort” intre NATO si Turcia, intrucat diferentele dintre cele doua parti sunt considerate a fi de nerezolvat.
„Este Turcia de astazi cu adevarat Turcia pe care NATO a atras-o ca partener in urma cu 70 de ani?” intreaba Elizabeth Shackelford, fost diplomat american. Ea spune ca a fost usor sa se treaca peste lipsurile Turciei dupa Al Doilea Razboi Mondial, cand s- a format alianta pentru a opri expansiunea Uniunii Sovietice in conditiile in care „(Turcia) parea sa se miste constant in directia occidentala si sa imbratiseze valorile liberale, democratice”.
Cu toate acestea, urmatoarele decenii au fost marcate de tulburari. Odata cu alegerea lui Recep Tayyip Erdogan si a Partidului Justitiei si Dezvoltarii (AKP) in 2002, Occidentul credea ca acest lucru se va schimba.
„Dar angajamentul fata de democratie nu era inca real, iar Turcia a luat o intorsatura dura catre un guvern autoritar”, mai spune Shackelford.
Ar putea NATO alege Finlanda si Suedia in detrimentul Turciei?
Potrivit fostului diplomat, „caracterul antidemocratic” al Turciei are un impact direct asupra imaginii NATO si submineaza securitatea aliantei. Presedintele turc joaca la doua capete in relatiile sale cu Rusia si NATO, iar achizitia de catre Turcia a sistemelor rusesti de aparare antiracheta S-400 ar putea „pune in pericol informatii clasificate despre sistemele de arme NATO”.
Finlanda si Suedia, ale caror cereri de aderare la NATO dupa invazia rusa in Ucraina sunt in prezent blocate de Turcia, „au armate capabile, profesioniste, si impartasesc si valorile (NATO), precum democratia”, subliniaza Shackelford, sugerand ca alianta nu are nevoie de Turcia.
Ideea indepartarii Turciei a venit dupa ce oponentii guvernului turc au fost reprimati dur dupa tentativa de lovitura de stat esuata in 2016 si apoi dupa invazia Turciei in nordul Siriei in 2019.
Cum ar putea fi Turcia exclusa din NATO
„Dar din moment ce NATO nu are niciun mecanism pentru a suspenda sau a expulza un aliat, calea de iesire este neclara”, explica fostul diplomat american.
Potrivit lui Elizabeth Shackelford, restul de 29 de membri NATO ar putea sa-si retraga angajamentul fata de articolul 5 din apararea colectiva pentru Turcia, „suspendand in esenta participarea si orice asistenta pe care o primeste din partea NATO”, dar acest lucru ar necesita o evaluare mai clara a cererilor Turciei si a pericolelor pe care le prezinta.
Shackelford a cerut un compromis reciproc, sustinand ca NATO va trebui sa decida daca Turcia „merita angajamentul oficial de aparare”, afirmand insa ca alianta va trebui sa „isi analizeze optiunile” daca nu poate avea increderea in Turcia.
„(NATO) poate fi mai buna (fara Turcia) pe termen lung”, sustine ea.