Pentru salvatori nu a fost usor sa extraga trupul unei tinere de sub daramaturile satului sau, distrus de cel mai sangeros cutremur care a lovit Marocul in ultimii saizeci de ani, relateaza AFP si news.ro. Cel mai recent bilant al dezastrului a urcat la 2.122 de morti si 2.421 de persoane ranite, scrie hotnews.ro.
Logodnicul ei in varsta de 25 de ani, Omar Ait Mbarek, a fost prezent duminica la sapaturi, cu ochii rosii si plini de lacrimi, inconjurat de cativa localnici, la doar cativa kilometri de epicentrul cutremurului.
El vorbea la telefon cu tanara cand a avut loc cutremurul si a auzit ustensilele de bucatarie prabusindu-se pe podea inainte ca apelul sa se intrerupa. A stiut ca tanara nu mai era.
„Ce ati vrea sa va spun? Sunt devastat”, a declarat el pentru AFP, dupa ce Mina Ait Bihi, care urma sa-i devina sotie peste cateva saptamani, a fost dusa in paturi la un cimitir improvizat, unde alte 68 de persoane erau deja ingropate.
Barbatii care au indepartat cu grija cu mana pamantul care o acoperea i-au gasit si telefonul si i l-au inmanat tanarului.
In jurul lui, satul Tikht, unde odinioara locuiau cel putin 100 de familii, este un morman de lemne, resturi de zidarie, farfurii sparte, pantofi si covoare cu motive complexe.
„Viata s-a terminat aici”, spune Mohssin Aksoum, in varsta de 33 de ani, care are o parte din familie in acest mic sat. „Satul este mort”.
Cladiri construite dintr-un amestec de piatra, lemn si mortar de lut
La fel ca multe sate greu incercate, aceasta era o comunitate mica, cu multe cladiri construite in mod traditional, folosindu-se un amestec de piatra, lemn si mortar de lut.
Zeci de locuitori, persoane in doliu si soldati s-au adunat duminica printre ruine.
Multi au spus ca nu-si mai amintesc alte cutremure in regiune.
„Nu este ceva la care oamenii de aici sa se fi gandit atunci cand isi construiau casele”, a explicat Abdelrahman Edjal, un student de 23 de ani care si-a pierdut cea mai mare parte a familiei in dezastru.
Insa calitatea materialelor de constructie nu era prima grija a studentului care statea pe o piatra printre daramaturi, sub un cer albastru stralucitor si inconjurat de munti.
El iesise la o plimbare dupa cina cand a inceput cutremurul si a vazut oameni care incercau sa scape din casele lor care se prabuseau. Si-a scos propriul tata din ruinele casei familiei, dar ranile acestuia au fost prea grave, astfel ca a murit.
Viata de zi cu zi era deja grea in regiune, la aproximativ doua ore de mers cu masina de Marrakech si de locurile de munca oferite de sectorul turistic.
„Acum oamenii au mai putin decat nimic”
Aksoum, care este originar din sat, dar locuieste in Rabat, deplange faptul ca seismul a maturat putinul pe care oamenii il aveau.
Aratand spre nas, el explica faptul ca mirosul provine de la animale, singura avere pentru multi dintre locuitori, care sunt ingropate sub daramaturi si incep sa putrezeasca.
„Acum oamenii au mai putin decat nimic”. In timp ce vorbea, doi tineri, cu hainele patate de praful alb al ruinelor, stateau pe stanci si plangeau, fara sa scoata un cuvant.
Corturi galbene, folosite ca adaposturi de urgenta, erau vizibile pe drumul care duce spre oras.
Membri ai echipei de protectie civila carau paturi de la un camion militar la corturi.
„Imi voi reconstrui casa”
ONG-urile erau, de asemenea, prezente in regiune, evaluand necesitatile, altele decat cele de cazare, hrana si apa, ale persoanelor care au ramas in sate precum Tikht.
Mai multi locuitori au marturisit ca, socati de pierderile suferite si de amploarea pagubelor, nu stiau ce sa faca.
Dar Omar Ait Mbarek este sigur de un lucru. „Imi voi reconstrui casa", a spus el, tinand in mana telefonul acoperit de praf al logodnicei sale decedate, inainte de a se indeparta printre daramaturi.