Pagina care circula in prezent pe retelele sociale face parte din romanul ”The Eyes of Darkness” al scriitorului Dean Koontz si contine sintagma “Wuhan-400”, cu referire la o arma biologica produsa intr-un laborator militar din Wuhan, China. Viralul ar alimenta astfel teoria potrivit careia noul coronavirus este si el o arma biologica. Imaginea a fost postata si de deputatul Robert Turcescu, fostul jurnalist, care si-a intrebat cititorii ce parere au despre conincidenta.
Este adevarat ca virusul a aparut initial in orasul Wuhan, din China, dar similitudinile cu romanul lui Koontz se opresc aici, scrie site-ul Snopes.com, care s-a specializat in demontarea povestilor false care circula pe Internet. Printre altele, iata de ce romanul nu a ”prezis” realitatea:
-In romanul lui Koontz, ”Wuhan-400” este o arma biologica fabricata de oameni. Coronavirusul aparut in Wuhan nu este, asa cum au aratat expertii. El a fost transmis de la animale catre om.
-In roman, virusul are o rata de mortalitate de 100%. Potrivit datelor stiintifice ale specialistilor chinezi, rata mortalitatii coronavirusului este de aproximativ 2,3%.
-”Wuhan-400” are o perioada de incubatie de patru ore, fireste, fiind o arma biologica creata special pentru a ucide. Coronavirusul real are o perioada de incubatie intre doua si 14 zile.
-In Wuhan exista un laborator bacteriologic, dar specialistii de aici sunt responsabili cu identificarea structurii noului coronavirus.
-Mai mult, intr-o editie mai veche a romanului ”The Eyes of Darkness”, arma biologica nu se numeste ”Wuhan-400”, scriu cei de la Snopes, ci “Gorki-400”, fiind fabricata in Rusia. Asta sugereaza ca scriitorul a adoptat numele de ”Wuhan-400” mai tarziu.
Albert Wan, proprietarul unei librarii din Hong Kong, mai ofera un argument pentru demontarea teoriei predictiei. Intr-un articol publicat de South China Morning Post, el explica faptul ca Wuhan a fost dintotdeauna un loc preferat de autoritati pentru facilitati de cercetare stiintifica, inclusiv in domeniul microbiologiei sau virusologie. ”Scriitori informati precum Koontz ar fi stiut acest lucru si l-ar fi folosit pentru a crea o poveste care este atat convingatoare, cat si nelinistitoare”, spune Wan.
Dar poate ca cea mai simpla explicatie o da scriitorul din Hong Kong Chan Ho-kei, care observa ca ”profetiile” atribuite autorilor sunt foarte comune de fapt. ”Daca te uiti cu atentie o sa detectezi profetii pentru aproape toate evenimentele”, spune el.
Un exemplu este povestirea Futility, din 1898, despre un vas trans-oceanic, numit Titan, care se scufunda in Atlantic dupa ce loveste un aisberg. Titanicul s-a scufundat 14 ani mai tarziu, iar cartea a fost reeditata pentru a profita de succesul ”predictiei”.
”Scriitorii de fictiune incearca mereu sa isi imagineze cum va arata realitatea, asa ca e foarte posibil sa scrii ceva care va arata ca o predictie. Evident, e bizar atunci cand detaliile coincid, dar cred ca e doar o chestiune de matematica”, spune Chan.


