In timp ce talibanii se pregatesc sa formeze un nou guvern in Afganistan, o femeie povesteste cum familia ei a fost sfasiata dupa ce tatal ei a disparut in timpul guvernarii anterioare a talibanilor, relateaza BBC.
Friba, care locuieste acum in Londra, avea 10 ani cand si-a vazut pentru ultima oara tatal, in fosta lor casa din orasul Herat. Familia ei crede ca a fost rapit de talibani.
„Sa traiesti sub conducerea regimului taliban este ca si cum ai fi intr-o relatie abuziva. La inceput este bine. Fac multe promisiuni, sunt atenti, chiar isi indeplinesc unele promisiuni. Asta iti da un fals sentiment de securitate, dar ei isi fac planurile”, spune Friba, al carei nume a fost schimbat pentru a-i fi protejata identitatea.
Ea a povestit ca tatal ei a absolvit Universitatea din Kabul, apoi a inceput sa lucreze pentru guvernul afgan de atunci.
„Dupa ce rusii au plecat si mujahadinii au preluat puterea, tatal meu si-a gasit un loc de munca la un ONG. Cand talibanii au ajuns in Herat, tatal meu a avut ocazia sa plece, dar a ramas. I-a placut slujba si i-a placut in Herat”, spune ea.
„Intr-o dimineata, in iunie 1999, tatal meu se pregatea sa plece la serviciu. S-a uitat la mine si a zambit, apoi s-a urcat pe bicicleta si a plecat. Cateva minute mai tarziu, cativa dintre vecinii nostri au aparut la usa cu bicicleta lui. Au spus ca talibanii l-au luat”, povesteste Friba.
„Nu voi uita niciodata chipul mamei mele. Era inghetat de soc. L-a luat pe frtele meu de mana si a fugit afara, disperata sa-l gaseasca. Nu au existat niciun fel de vesti despre tatal meu, nici despre locul unde se afla sau daca mai era in viata”, adauga ea.
Nici familia, nici prietenii nu au reusit sa afle mai multe informatii.
„In fiecare zi, mama mergea la fiecare birou taliban. Au refuzat sa o asculte. „Dupa ce a epuizat toate caile, unchiul meu a mers la Kandahar, unde auzise ca talibanii mutasera niste prizonieri. Dar nu au existat vesti. Apoi s-a dus la Kabul si Mazar-i-Sharif, dar nu era nici acolo”, isi aminteste ea.
„Vecinii nostri care asistasera la arestarea lui erau siguri ca ii vazusera pe aceiasi talibani arestand alti vecini si eliberandu-i ulterior dintr-o inchisoare din Herat.
Mama era puternica, o leoaica, nu a renuntat. Impotriva sfaturilor familiei, ea l-a luat pe fratele meu (pentru ca sub conducerea talibanilor, ea putea calatori doar cu un barbat, chiar daca era doar un copil) si s-a dus la Kandahar la biroul liderului talibanilor, Mullahul Omar. Talibanii au batut-o si au amenintat-o. Au spus ca daca o mai vad, o omoara cu pietre. Mama s-a intors acasa dezamagita si invinsa”, povesteste Friba.
Ea spune ca viata sub regimul talibanilor s-a transformat „din iadul pe pamant intr-o gaura neagra a deznadejdii”.
Familia a plecat din Afganistan, de teama, si s-a mutat in Iran. Au revenit in 2004, cand situatia in tara se imbunatatise.
„Am vrut sa studiem si sa devenim cineva. Tatal nostru avea sperante pentru noi si am vrut sa le implinim. Imi amintesc inca zambetul lui fermecator si mai am stiloul pe care mi l-a dat. Nu il putem jeli si nu-l vom uita”, spune ea.
Friba se teme acum ca istoria se va repeta.
„Sunt casatorita acum si locuiesc in Anglia. Dar mi-e teama pentru mama, surorile si fratele meu care sunt inca in Afganistan si pentru milioanele de familii care vor suferi pierderi, la fel ca noi. Singura lor crima este ca s-au nascut in Afganistan”, spune Friba.