Cartofii prajiti la punga sau chipsurile, gustarea cu numerosi fani mai ales printre copii si tineri, sunt atât de nesanatosi încât consumul lor zilnic nu numai ca este echivalentul a cinci litri de ulei de gatit, ci are legatura cu problemele de dezvoltare la copiii nenascuti, hiperactivitatea la copii si potential cancer la adulti.
În Marea Britanie, o treime din copii consuma chipsuri în fiecare zi, celelalte doua treimi mâncând de câteva ori pe saptamâna.
Mai mult, britanicii cumpara în fiecare an aproximativ sase miliarde de pungi, echivalentul unei tone de cartofi prajiti la fiecare trei minute sau a 100 de pungi de persoana.
Rontairea unei pungi de chipsuri pe zi este echivalentul consumului de cinci litri de ulei de gatit pe an. Desi chiar si în lipsa unor cifre exacte nu este greu de ghicit ca astfel de produse sunt daunatoare, consumul lor se mentine la un nivel ridicat, iar unul dintre motive este ambalajul atractiv care ne activeaza papilele gustative din clipa în care îl vedem pe raft, potrivit lui Michael Moss, autorul noii carti "Sare, zahar, grasime: Cum ne-au prins gigantii alimentari" (Salt, Sugar, Fat: How The Food Giants Hooked Us).
Investigatiile scriitorului au aratat cum decenii de cercetari ale producatorilor giganti de mâncare au transformat chipsurile din gustarile usoare ale anilor '70 în produse concepute sa activeze centrii de râvnire ai creierului printr-o chimie precisa.
Când iei un cartof, explica el, gustul sarii te loveste imediat. E un efect pe care industria sarii îl numeste "explozia de aroma".
Sarea si grasimea sunt percepute de un nerv numit trigeminal, situat în partea din spate-sus a gurii, care trimite informatiile tactile spre creier. Cu cât mai buna e "explozia", cu atât o vom dori mai mult.
Alaturi de sare si grasime apare zaharul, si el inclus în cartof, toate formând trioul pe care creierele noastre îl doresc din instinct, mai explica Moss.