Cazul Ciprului nu este unul izolat: Gibraltarul, Malta, sau Luxemburgul, teritorii ale Uniunii Europene, se incadreaza prin definitie in paradisurile fiscale.
Cele trei economii au aparut pana în 2011 pe 'lista neagra' elaborata de OCDE, alaturi de alte tari europene precum Andorra, Liechtenstein sau Monaco. Din acel an, toate aceste teritorii au semnat un acord cu OCDE privind supravegherea depozitelor straine, motiv pentru care organizatia le-a sters de pe lista. Insa realitatea demonstreaza ca aceste paradisuri fiscale nu au disparut, noteaza miercuri ziarul spaniol ABC.
Gibraltarul este un teritoriu care apartine Marii Britanii si face, prin urmare parte, din Uniunea Europeana. Cu aproape 30.000 de locuitori, puternicul sector financiar al Stancii Gibraltar s-a impus repede asupra altor activitati specifice teritoriului, precum pescuitul sau turismul. Datorita sectorului financiar, acest teritoriu de circa 7 kilometri patrati obtine un excedent de circa 30% din PIB alaturi de miracolul ocuparii tuturor locurilor de munca. Gibraltarul are insa si o fiscalitate permisiva care atrage o multitudine de companii si este scutit de impozitul pe consum, ceea ce permite preturi competitive. Rezultatul: Gibraltarul a atras peste 80.000 de firme, mai mult de doua pe cap de locuitor. Totusi UE nu pare dispusa sa atraga atentia Marii Britanii asupra acestui lucru si nici sa puna reflectoarele pe unul din membrii sai cei mai vechi.
Aflat in inima Europa, micul ducat al Luxemburgului face din Uniunea Europeana inca dinainte ca ea sa existe ca atare. Cu doar 2.500 de kilometri patrati, Luxemburgul este sediul a 150 de entitati bancare, ale caror active sunt de 20 de ori mai mari decat PIB-ul tarii. Sectorul afacerilor are toate caracteristicile unui paradis fiscal. In Luxemburg exista 9.000 holding-uri inregistrate; Tax Justice Network estimeaza ca 13% din piata mondiala a companiilor offshore se afla in Luxemburg. Tara s-a simtit vizata cand seful Bancii Centrale Europene, Mario Draghi, a spus ca economiile cu un sector bancar supradimensionat sunt predispuse sa aiba aceeasi soarta cu Ciprul. Iar ministrul luxemburghez de finante, Luc Frieden, a luat nota de avertisment.
Potrivit ziarului Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung, Luxemburgul preconizeaza sa-si sporeasca transparenta sistemului sau bancar pentru a ajuta in lupta impotriva evaziunii fiscale. 'Tendinta internationala merge in directia unui schimb automat de informatii privind depozitele bancare. Nu ne vom mai opune acestui lucru', a marturisit ministrul ziarului german.
Din dorinta de a-si spala imaginea, Frieden a insistat ca guvernul sau 'vrea sa intareasca cooperarea cu autoritatile fiscale din alte tari', deoarece sistemul bancar si financiar al Luxemburgului 'nu se bazeaza pe clienti care vor sa eludeze plata impozitelor'. Potrivit postului britanic BBC, Frieden a reiterat ca obiectivul guvernului sau este sa atraga clienti prin calitatea lor, nu prin opacitatea cu care opereaza'.
Si totusi, cazul Maltei este poate cel mai asemanator de cel al Ciprului. Ambele sunt insule cu putini locuitori si ambele au devenit membre ale UE in 2004. Companiile stabilite pe insula beneficiaza de o fiscalitate laxa, care permite obtinerea de beneficii fiscale foarte mari. Desi impozitul pe firma este poate cel mai mare din Europa (35%), numeroasele deduceri fac ca impozitul final sa fie de intre 0% si 6,5%. In pofida numeroaselor apeluri in favoarea transparentei lansate de UE, Europa a admis ca membre astfel de tari si a incheiat tratate comerciale cu state avand aceleasi caracteristici, precum Elvetia sau Liechtenstein. Presupusa lupta a UE impotriva paradisurilor fiscale se face vinovata de politica dublei masuri: pe de-o parte, ingradeste aspru sistemul bancar cipriot si, pe de alta parte, deschide usa avaritiei celor care (deocamdata) nu o deranjeaza.