S-ar putea studia comportamentul dictatorilor lumii pe baza preferintelor lor culinare? Expertii spun ca da, deoarece daca ne luam dupa ce si cat "suporta" stomacul unora dintre ei, acest lucru ar putea reflecta un psihic oarecum instabil.
Preferintele lui Lenin erau putine, dar bune. Cel care spunea poporului "Nu munciti, nu mancati" avea gusturi burgheze: clatite cu caviar scaldate in votca. Stalin prefera si el caviarul, iar peste nu manca niciodata fara sa aiba rachiu cu piper alaturi.
Paine fara limite
Bomboanele de ciocolata ii placeau la nebunie lui Stalin si le savura iin propria sala de proiectie, cand urmarea vreunul dintre filmele preferate, de obicei american si cu multe picioare dezgolite. Lui Mussolini ii placea foarte mult painea. Avea intotdeauna la el o bucata, chiar si in timpul furtunoaselor sale discursuri pro-naziste. Ca soldat, a fost vazut terminandu-si, fara sa i se clinteasca un muschi al fetei, portia zilnica din gamela, dupa ce a scos un nevinovat soricel gatit din greseala. Dar, intr- un restaurant, stramba din nas daca friptura nu era bine rumenita sau daca paharul nu era bine spalat si nu stralucea.
Hitler era cumpatat: nu fuma, nu bea, evita cafeaua si chiar ceaiul tare, inlocuindu-le cu infuzii. Acorda o mare importanta regimului vegetarian, la care nu renunta decat in momentele de solicitare maxima. Cateodata manca friptura si sampanie in compania balerinelor, febletea lui.
Ouale, preferatele lui Ceausescu
Ceausescu isi lua in deplasari mancare de la Bucuresti si numai daca il macina vreo pofta, din senin, era trimisa o echipa formata din bucatar - pentru verificarea calitatii produsului, medic -pentru eventuale analize ale produsului si securist- pentru interventia in cazul unor incidente. Nu manca mult, dar era foarte pretentios, fiindu-i frica sa nu se intoxice.
Painea "tovarasului" se facea la Brasov si in alte orase, iar, dupa ce era marcata, se transporta lalolalta cu "painea pentru popor" pentru nu se descoperi din care va manca Ceausescu. Ouale se numarau printre preferatele sale, de asemenea caviarul, iaurtul si vanatul. Aprecia si o bautura buna langa un fel de mancare, dupa moartea sa fiind gasite aproximativ 1.150 de sticle de vin, votca, visinata si sampanie, unele provenind din foste tari comuniste si state nord-africane, altele fiind facute chiar in beciurile casei dictatorului.
O cafea buna
Liderul chinez Mao adora orezul picant amestecat cu bucatele de peste rar si poftea des la produsele bucatariei thailandeze. Gurmandul gasise un mod interesant de a-si hrani poporul: dupa ce examinse o rasa de caini (shar-pei), a impus-o in alimentatia poporului, deoarece o considera un simbol al erei imperiale. Viata fostului dictator cambodgian Pol Pot este inca invaluita in mister. Cand isi manifesta preferintele culinare, nu il interesa ca "programul purificator" a dus la infometarea poporului.
Pol Pot se infrupta, linistit, din deliciile bucatariei franceze (conform biografilor, ii aducea aminte de perioada cand studiase electronica la Paris), ale celei orientale si nu-si refuza o cafea buna. O cohorta de sotii si acoliti erau gata, oricand, sa ii satisfaca cele mai pretentioase gusturi in materie de mancare.
Pofticiosii la fast-food
In ceea ce priveste “dictatorii recenti”, Fidel Castro nu a ascuns niciodata faptul ca este un pofticios. Puiul picant se afla pe locul intai in preferintele lui, urmat de friptura de porc si delicioasele cozi de homar. Desi se pronunta "impotriva imperialismului american", este innebunit dupa produsele fast-food. Innebunit dupa fast-food se pare ca este si Kim Jong-Un, liderul Coreei de Nord, cel care isi lasa populatia sa moara de foame. Incredibil este faptul ca, dupa cum noteaza presa occidentala, tiranul coreean obisnuia, inca de cand avea varsta de 7 ani, sa bea doar vinuri de Bordeaux, si sa fumeze tigarete mentolate Cartier! “Adora sa manance si foarte mult peste proaspat prins - cat sa ii miste in farfurie”, spune fostul bucatar personal al dictatorului, care l-a slujit pe Kim Jong-Un timp de 13 ani.
Conform expertilor, “in spatele popoarelor supuse la privatiuni fara seaman s-au ascuns, intotdeauna, dictatori care nu si-au refuzat nici o placere”.