Cum ar putea Moldova să-și protejeze consumatorii de scumpirea gazului: Sergiu Tofilat propune fixarea din timp a prețului prin contracte futures

Potrivit lui Sergiu Tofilat, Moldova cumpără gaz la prețuri influențate de evoluțiile de pe piețele europene. Atunci când cotațiile cresc, scumpirea ajunge, inevitabil, să se reflecte și asupra consumatorilor.

Expertul susține însă că există instrumente prin care o parte din acest risc poate fi acoperită.

„Sunt instrumente care îți permit fixarea prețului. Noi în continuare o să avem contractul de achiziție a gazului cu prețul indexat, dar în paralel poți încheia un contract futures.”

Aceste instrumente nu presupun neapărat ca Moldova să cumpere fizic gazul cu mult timp înainte. Practic, prin contractele futures poate fi redus riscul ca o creștere puternică a prețurilor să se transmită integral în costul de achiziție.

Totuși, expertul atrage atenția că asemenea mecanisme nu pot elimina complet riscul și presupun costuri, garanții și resurse financiare.

Moldova este dependentă de prețurile de pe piețele europene

Sergiu Tofilat explică faptul că Republica Moldova nu dispune de suficiente rezerve proprii de gaze pentru a controla prețul de pe piața internă. Astfel, evoluțiile de pe bursele europene au un impact direct asupra costului pe care îl suportă țara.

Situația a devenit și mai complicată după schimbările produse pe piața europeană a gazelor în ultimii ani, în contextul reducerii livrărilor din Rusia și al creșterii importurilor de gaze naturale lichefiate din alte regiuni.

Potrivit expertului, Europa ajunge să concureze pentru aceleași volume de LNG cu statele asiatice, ceea ce poate pune presiune suplimentară pe preț.

„Noi, Moldova, suntem victime colaterale la această situație.”

În opinia lui Tofilat, pentru o țară cu un consum relativ mic, dar dependentă de importuri, variațiile de pe piața internațională se pot transforma rapid în facturi mai mari pentru populație și companii.

Un contract pe termen lung nu garantează că gazul va ajunge în Moldova

Expertul atrage atenția și asupra unei alte probleme: simplul fapt că există un contract de achiziție pe termen lung nu înseamnă automat că furnizorul va livra gazul în orice condiții.

În astfel de contracte există cantități, formule de preț, garanții și penalități. Acestea trebuie stabilite astfel încât furnizorul să aibă un interes real să respecte obligațiile asumate.

„Faptul că tu ai un contract pe termen lung, absolut nu înseamnă că tu ai să primești gazul acela.”

Potrivit lui Tofilat, dacă un contract nu conține suficiente garanții, furnizorul poate ajunge să prefere plata unei penalități, în cazul în care pe o altă piață poate obține un profit mai mare.

Ce ar trebui să facă Moldova

În acest context, expertul consideră că Republica Moldova ar trebui să combine mai multe mecanisme: achiziții diversificate, contracte pe diferite perioade, stocuri de gaze și instrumente financiare de protecție împotriva fluctuațiilor de preț.

O parte din volume ar putea fi cumpărată în baza unor contracte cu preț indexat, iar pentru o altă parte ar putea fi utilizate instrumente de tip futures, astfel încât creșterile bruște de pe piață să nu se reflecte integral și imediat în costul gazului.

Problema este însă și unde poate fi stocat gazul. Republica Moldova nu dispune de suficiente capacități proprii de înmagazinare, iar utilizarea depozitelor din regiune presupune costuri și riscuri suplimentare.

Pentru consumatori, o asemenea strategie ar putea însemna mai multă predictibilitate a prețului, însă nu ar garanta un tarif fix și nici nu ar elimina complet efectul scumpirilor de pe piața internațională.

În opinia lui Sergiu Tofilat, protejarea consumatorilor presupune ca statul să nu aștepte ca prețurile să crească, ci să utilizeze din timp instrumentele disponibile pentru a reduce impactul unor eventuale șocuri de pe piața gazelor.

Podcastul integral îl puteți urmări pe pagina noastră de Youtube.