Cu mai bine de un deceniu in urma, Turcia se conducea dupa o politica interesanta „zero probleme cu vecinii”. Odata cu instalarea Maiei Sandu la carma Republicii Moldova, tara pare sa fi preluat in linii mari acest concept folosit de care fostul sef al diplomatiei turce, Ahmet Davutoglu. Dupa victoria de la prezidentialele, Maia Sandu a stabilizat si securizat relatiile cu vecinii din proximitate – Romania si Ucraina. Se ridica intrebarea legitima daca a reusit sau nu sa stabilizeze si relatia complicata a Republicii Moldova cu Rusia, mai ales in noul context de dupa alegerile parlamentare, castigate de Partidul Actiune si Solidaritate (PAS), pe care l-a fondat. Este pentru prima data in istoria de 30 de ani a Republicii Moldova cand fortele pro-europene reusesc sa concentreze atat de multa putere, iar aceasta graviteaza, desigur, in jurul presedintei Maia Sandu, scrie veridica.ro
Publicatiile internationale si chiar si cele din Romania se grabesc sa elogieze victoriile remarcabile ale dreptei si leadership-ul de la Chisinau. Impresia este ca deja ca toate problemele grave ale Republicii Moldova sunt gestionate de catre noua putere cand, in realitate, nici macar nu a inceput drumul sinuos al reformelor. Laudele din presa si aprecierile entuziaste ale unor analisti si influenceri de la Bucuresti si Bruxelles pot avea insa un efect toxic fara proba concreta a schimbarilor survenite pe fondul aplicarii reformelor.
Cu alte cuvinte, mai este mult pana departe, iar reusita Maiei Sandu si a PAS-ului depinde si de centrul de putere de la Moscova. Ramane de vazut in ce masura Rusia va juca „la rupere” cu Republica Moldova. Vor fi obstructionate sau nu eforturile noii puteri de la Chisinau? Acestea sunt teme esentiale de reflectie pentru viitor, dupa ce starile de eforie si adulatie vor fi trecut, iar gandirea critica, rationala si privirea limpede se vor reaseza la locul lor firesc.
Kremlinul nu are nici cel mai mic interes sa vada Republica Moldova reusind pe calea pro-europeana. Unii incearca chiar adormirea vigilentei pe tema asta, spunand ca miza mare acum pentru Rusia este Ucraina si ca Republica Moldova ar fi aruncata in ungherul intereselor Kremlinului in regiune. Nici pe departe. Republica Moldova conteaza pentru Moscova, iar punctul nevralgic pe care aceasta vrea sa-l mentina este Transnistria, acest „forward operating base” adanc implantat in coasta estica a NATO si Uniunea Europeana.
Moscova controleaza de facto republica separatista si va apasa din nou la nevoie acest „punct de presiune”. Se transmit mesaje alambicate atat de la Tiraspol si Moscova pe dosarul transnistrean, semn ca jocurile uzuale pe acest subiect deja au inceput.
Joc la deruta
Chiar a doua zi dupa alegerile parlamentare, pe 12 iulie, Leonid Kalasnikov, seful Comitetului Dumei de Stat pentru afaceri CSI, integrare euro-asiatica si relatii cu compatriotii, transmitea un mesaj interesant catre Chisinau.
„Politica Rusiei fata de Moldova va depinde de guvernul care a fost ales: daca acest guvern respinge Rusia, atunci, desigur, vom actiona in consecinta, in special, atunci ne vom consolida factorul transnistrean”, spunea Kalasnikov.
Sigur, el este un politician din esalonul doi de putere de la Moscova, dar interventia sa este un semnal de avertisment transmis de Rusia.
Mai mult, el a nominalizat regiunea separatista transnistreana ca fiind intre „doua state ostile” – Republica Moldova si Ucraina, chiar daca retorica oficiala a Rusiei e ca Transnistria e parte integrata a Republicii Moldova.
Kalasnikov a mitraliat apoi intr-o singura fraza mesajul pe care voia sa-l transmita la Chisinau: „declaratiile conciliante ale PAS despre relatiile cu Rusia in ajunul alegerilor se vor transforma in pro-UE si pro-NATO si in resuscitarea scenariului de forta fata de Transnistria si ulterior, probabil, unirea cu Romania”. Asadar, un scenariu in crescendo ce sintetizeaza intr-o fraza toate temerile Rusiei fata de dezvoltarea pe viitorii ani ai Republicii Moldova.
Intr-adevar, de la instalarea sa in fotoliul de presedinte, Maia Sandu nu a alimentat vreo retorica anti-rusa si nu a facut-o nici in campania electorala pentru prezidentiale. Ea nu a dorit sa starneasca la nivel verbal ursul din barlog, dar chiar si asa Rusia s-a implicat enorm la prezidentiale in sprijinul favoritilor sai si la fel si la parlamentare. De la bani negri, logistica, specialisti si politehnologi, operatiuni speciale, intoxicari si dezinformari, mass media aservite etc., Rusia a facut de toate pentru a obstructiona fortele proeuropene si pe Maia Sandu.
Este un semnal ca Rusia va continua jocurile subterane pe care le face de trei decenii la Chisinau si va puncta oficial, prin declaratii, atunci cand va fi nevoie.
Strategia Chisinaului
In ceea ce priveste raportarea Chisinaului la dosarul transnistrean, este cel mai probabil ca acesta va fi pus, cel putin in viitorul apropiat, intr-un con de umbra. PAS si Maia Sandu au facut clar faptul ca se vor concentra pe chestiuni de reforma a justitiei si si curatarea sistemului capusat al statului.
PAS si Maia Sandu nu pot deschide prea multe fronturi pe care sa se lupte, iar dosarul transnistrean cu siguranta ar trezi pasiuni nebune la Moscova.
Pe 16 iulie, Maia Sandu si-a prezentat prioritatile de politica externa in 2021 si 2022. Esenta mesajului este ca Republica Moldova nu vrea sa fie implicata in vreun conflict regional, nici sa fie o povara de securitate in plus pentru mediul international. In tot documentul nu exista nici macar o referire expresa la Rusia, iar dosarul transnistrean este inclus, dar fara a fi numit expres, in zona preocuparilor de securitate si stabilitate.
La fel, liderul interimar al PAS, Igor Grosu, a declarat dupa alegerile parlamentare ca partidul sau nu vrea deteriorarea relatiilor cu Rusia, care are un cuvant greu de spus in problema transnistreana. „Noi trebuie sa le explicam interlocutorilor din Federatia Rusa ca solutionarea acestui conflict este mult mai reala decat alte conflicte din spatiul CSI. Si el poate fi un exemplu si pentru Federatia Rusa, si pentru alti mediatori, si pentru cetatenii Republicii Moldova, in primul rand”, a declarat presedintele interimar al PAS la TVR Moldova.
Cu toate acestea, exista voci in randul analistilor de la Chisinau care afirma ca o viitoare relatie cu Rusia pe aceasta dimensiune depinde si de cel care va veni in functia de vicepremier pentru Reintegrare si va prelua acest dosar. Depinde foarte mult daca acesta va fi un „hardliner” care va juca de pe o pozitie mai dura, sau un negociator moderat, deoarece inca exista foarte multe probleme vechi, dar si ocazionale, intre Chisinau si Tiraspol.
Aici putem include si „problema gagauza” care face parte din acelasi complex al punctelor de presiune pe care Moscova le poate activa in caz ca va dori sa creeze probleme in randul comunitatilor rusofone.
Interese economice divergente
Dar problemele nu se opresc aici. Un alt aspect care va trebui gestionat cu grija de noua putere de la Chisinau este aprovizionarea cu gaze. Faptul ca gazoductul Iasi-Ungheni-Chisinau a fost pus in functiune si va livra din octombrie gaz din Romania catre Republica Moldova cu siguranta vine sa afecteze interesele directe ale Rusiei in Republica Moldova.
Conducta din Romania va crea parghii de negociere in privinta noului contract de livrare a gazelor in Republica Moldova de catre Gazprom si ar putea reduce pretul acestora. In extenso, acest lucru va diminua impactul „armei energetice” a Rusiei asupra Moldovei si influenta politica castigata prin intermediul acesteia. Cu siguranta, Moscova nu este incantata de acest aspect.
Mai mult, perspectiva apropiata a interconectarii cu Romania si pe dimensiunea infrastructurii de transport de energie electrica va fi din nou o lovitura pentru Rusia. Interconectarea Republicii Moldova la Romania, tara care produce suficienta energie electrica pentru a o si exporta, va lovi direct in interesele Rusiei si in economia regiunii separatiste transnistrene. In prezent, Republica Moldova isi „importa” energia electrica din Transnistria, mai exact de la Centrala de la Cuciurgani, detinuta de colosul rusesc Inter RAO. Gazele naturale livrate de Gazprom sunt arse si transformate in energie electrica care pleaca apoi, in mare parte, catre Republica Moldova. Prin acest proces se asigura o buna parte a bugetul anual al regimului de la Tiraspol. Transnistrenii nici macar nu platesc acel caz la Gazprom de mai bine de 14 ani si astfel s-a acumulat o datorie istorica de peste 7 miliarde dolari, pe care Moscova o imputa Chisinaului. Odata ce Republica Moldova va fi conectata la Romania si sistemul energetic european, acest lucru va aduce mari prejudicii Rusiei ca influenta in regiune si ar putea afecta si sansele de supravietuire ale regimului separatist de la Tiraspol.
Nu in ultimul rand, neoficial, in Rusia lucreaza undeva pe la 400.000 de moldoveni. Rusia are destule parghii pentru a le face viata grea acestora si, de asemenea, poate refuza sa elibereze permise de munca pentru moldoveni. Acest lucru s-a intamplat in trecut si astfel s-a creat o problema ce a trebuit gestionata de catre autoritatile de la Chisinau.
Pe agenda bilaterala ar putea inclusa si o negociere a exporturilor moldovenesti in Federatia Rusa. Exista in continuare agricultori moldoveni care nu au reusit sa se reorienteze spre pietele europene ce inghit deja peste 66% din exporturi. Circa 15% din totalul exporturilor de produse moldovenesti merg spre pietele din CSI, iar 9% in Rusia.
Asadar, agenda bilaterala Moscova-Chisinau este mai degraba una incarcata si nu va putea fi evitata. Chiar daca noua putere de la Chisinau vrea sa se concentreze mai mult pe actiuni constructive interne, este foarte posibil ca hartuirile politice de tip „razboi de gherila” sa apara inevitabil cu o Federatie Rusa ostila drumului european pe care l-a ales Republica Moldova. Politica strutului nu este nici ea o solutie pentru a nu starni furia ursului. „Probleme inghetate” de pe agenda bilaterala complicata se pot reaprinde rapid si cu o intensitate mare, asa ca Moscova inca joaca „partida moldoveneasca”.