Dumitru Alaiba, despre cum i-a fost arestata familia din cauza unui articol despre oligarhia din RM pe care l-a scris pentru GMF: „Procuratura este una din institutiile principale care trebuie eliberata de influenta lui Plahotniuc”

Alaiba spune ca articolul „era in engleza, pentru audienta internationala, acolo unde PD plateste bani grei sa arate o imagine falsa a tarii noastre. Era o perioada stresanta la PD. Abia pierduse Chisinaul. S-au enervat pe articol.”

Potrivit lui, dupa trei ore de la publicarea articolului tatal si unchiul sau au fost arestati sub pretextul ca ar fi comis o crima organizata.

Citeste articolul integral mai jos:

„Un an in urma scriam un articol in care ma intrebam daca un oligarh poate construi o democratie. Era in engleza, pentru audienta internationala, acolo unde PD plateste bani grei sa arate o imagine falsa a tarii noastre. Era o perioada stresanta la PD. Abia pierduse Chisinaul. S-au enervat pe articol.

Peste doar trei ore dupa publicare, membri ai familiei mele (tatal si unchiul) au fost arestati. Crima organizata, au zis.

Parintii mei au 60 de ani, au muncit toata viata. Nu au lucrat la stat. Nu s-au indoit sub nici un partid, nu au sustinut nici unul. Nu au fost totdeauna de acord cu deciziile mele.

Au fost trei nopti in inchisoare si restul anului 2018 prin aresturi la domiciliu prelungite. Și posibilitatea permanenta ca arestul la domiciliu sa se transforme din nou in puscarie. Dupa asta au disparut la fel cum au aparut.

Au incercat sa ma inchida si pe mine. Doar ca inchisoarea mea nu era o cladire cu gratii si subsoluri umede. Inchisoarea in care incercau sa ma bage a fost una mintala. Sa tac. Sa ma leg singur pe maini, sa imi leg gura si ochii. Și sa tac. Cand intri in asa inchisoare nu iesi toata viata.

Au mers pe familie, iar asta le arata fata reala. Asta e fata hidoasa a acestui sistem. In toata perioada asta, peste mine s-au tot napustit binevoitori cu sfaturi „taci si totul va fi bine”. Nu pun la indoiala bunele intentii a majoritatii din ei si nu-i suspectez. Nu am tacut, desi recunosc, chestia asta iti omoara uneori toata energia si functionezi cu randament minim. Raspundeam clar ca orice se va intampla cu familia mea sau cu mine, nu e rezultatul activitatii mele, ci rezultatul ordinelor ilegale date catre procurori si judecatori intr-un stat disfunctional. Ei fac asta familiei mele, nu eu.

Dar postarea asta nu e despre istoria mea, ci despre noi toti, in aceasta tara.

De la acel moment, pentru mine a devenit personal. „Personal”, nu in sens ca vreau razbunare. Nu cred in razbunare. Ea nu compenseaza stresul si nervii pierduti de mine si cei dragi mie. Razbunarea doar iti alimenteaza ura interna si o creste. A devenit personal, in sens ca nu vreau asa ceva sa se intample nimanui in tara noastra. Nu pentru opiniile lor. Nu pentru ceea ce vorbesc sau scriu. Nu pentru ca pur si simplu nu plac oligarhului.

Am inteles ca eu aveam o parere prea buna despre acesti oameni care s-au adunat in Partidul Democrat. Credeam ca ei au unele limite ale decentei. Ei sunt capabili la orice. Tot ce am facut in ultimul an tine cont de asta. Ca ei sunt capabili la orice. Ca ei pot sa ne faca orice poftesc. Sa o faca.

Am inteles, ca unica sansa ca noi sa traim liber, este sa rasturnam acest guvern, iar pe unii din ei sa-i chiar inchidem pentru ca sunt un pericol real pentru societate. Ei trebuie sa fie alungati de urgenta de la putere. Fara asta noi nu vom putea exista normal.

Am inteles ca, daca nu-i bagam noi la puscarie, ne vor baga ei pe noi, unul dupa altul. E intr-atat de simplu.

Am simtit in jurul meu atata frica, incat am inteles ca majoritatea oamenilor nostri nu au trait niciodata intr-o tara cu adevarat libera. De aceea nu ma supar ca nu toti inteleg. Ne vom baza pe minoritatea activa si constienta si vom reusi.

Am inteles ca Plahotniuc este doar muchia problemei. E doar primul dintr-o lista lunga. Nevertebrati ca Eduard Harunjen, Nicolae Chitoroaga, si restul din piramida, trebuiesc pedepsiti la fel de dur. Ei nu sunt „procurori”, asa cum scrie in actele lor. Ei sunt cei mai simpli banditi cu permisiune de la un stat capturat sa incalce legi, sa ia ostatici, sa estorcheze bani, sa persecute oameni, sa isi bata joc de mamele si de tatii nostri daca asa poftesc. Pentru ca ei nu au mama si nu au tata.

Am inteles ca nimeni din noi nu este protejat. Nu trebuie sa-l enervezi direct pe un mare sef din PD. Daca nu placi cuiva din procurori – risti sa o patesti. Mai mult, daca cineva din rudele tale nu place cuiva din procurori, risti sa o patesti tot tu. Tu, cel care citesti aceste randuri, nu esti in siguranta sub aceasta guvernare. Ei vor tu sa ramai neprotejat si fara drepturi pentru ca doar asa ei raman la guvernare.

Am inteles foarte bine ca ei fac asta din cauza ca sunt slabi, vulnerabili, fricosi, sensibili la orice critica inofensiva. La orice articol. La orice discurs. Ei nu comit aceste abuzuri pentru ca sunt puternici si siguri pe sine. Ei simt ca ei pierd guvernarea si doar incearca sa cumpere din timp.

La nivel rational-analitic, inteleg disperarea lor. Ei nu au fost de la inceput oameni rai, dar crimele din trecut ii tin pe o cale din care nu pot reveni. Ei vor sa supravietuiasca, iar pentru asta sunt nevoiti sa recurga la noi si noi abuzuri. Pentru a supravietui, ei vor distruge viata altora, chiar daca, poate simt, ca fac rau. Asta ii face monstri. Ei nu se vor opri pana nu-i vom da jos. De aici vine urgenta. Cu cat mai repede ii dam jos, cu atat mai putine vieti vor distruge.

Am inteles cat de diferiti suntem noi de ei. Cat de departe sunt ei de a intelege ceea, ce pentru noi este sfant. Libertatea. Nu la toti le e dat. Trist.

Am inteles cat de mizerabili sunt ei. Nu utilizez acest cuvant ca insulta. Mizerabili, in sens de nefericiti. Ei nu sunt oameni care radiaza fericire, bunatate, intelegere, compasiune. Priviti-i in ochi. Poti vedea acolo multe, dar nu bunatate. Ei nu sunt oameni buni. Ei sunt, sau au devenit, oameni rai la suflet. Oamenii rai nu pot face lucruri bune. Sau poate, ei au renuntat chiar la omenie.

A trecut un an. Ei au mai comis multiple abuzuri si doar mi-au confirmat concluziile la care am ajuns, prin durere si nopti nedormite.

Am inteles ca, in timp ce noi ducem o dezbatere civilizata despre cum e bine si cum nu, pentru ca noi suntem oameni decenti, ei lupta cu noi in cel mai agresiv mod. Ei lupta pentru supravietuire. Ei cred ca neutralizandu-ne, inchizandu-ne gura, ei vor supravietui. Ei au o impresie gresita, dar ei asa cred si de asta se conduc in actiunile lor.

Am inteles bine ca tara pe care ei o construiesc nu e tara mea. Eu nu voi putea trai in asa o tara. Cat de naiv sau idealist nu ar suna, am inteles ca nu ai ce pierde si ca trebuie de luptat pana la urma. Pana le venim de hac, mai ales ca suntem aproape.

Am inteles ce tara vreau eu.

Vreau o tara, unde sa fie posibil sa ai o afacere si in acelasi timp sa fii declarat contra guvernarii. Sa lupti cu ea, legal. Nu avem o asa tara. Nu avem asa antreprenori. Nu pentru ca lor le place starea lucrurilor. Pentru ca frica e foarte mare. Cei de asa stofa care mai apar, sunt nimiciti din fasa. Sau domesticiti.

Vreau o tara, in care sa nu fie posibil ca arestarea unui om nevinovat sa aiba loc in doar trei ore. O tara, unde cel putin cineva din lantul celor implicati in executarea unei ilegalitati, sa spuna ca nu este bine, nu este corect. Ei toti, de sus pana jos, tac si executa, pentru ca ei sunt cei capturati in primul rand. Noi suntem cei liberi si ii enerveaza sa ne priveasca. Pustietatea lor ii motiveaza sa lupte cu noi. Asa, ajung sa ne urasca. Chiar daca nu ne-au vazut in ochi.

Vreau o tara cu mai putina frica si mai multa libertate. Este posibil. In ultimul an am vazut atata curaj, atata libertate sfidatoare, incat vad ca noi, totusi avansam. Doar ca noi alegem sa nu vedem asta. Vad, insa, ei. Și ne ataca in continuare. Pentru ca se tem de noi.

Vreau o tara unde legea nu e o sugestie si nu e o protectie pentru cei de sus.

Vreau o tara, unde sa ai cui te plange daca s-a comis o nedreptate si stii ca cel putin cineva in stat va depune tot efortul sa te protejeze. Eu nu am asa o tara. Noi nu avem asa tara, dar ea este foarte posibila. Pentru asta trebuie sa ne incordam si sa mergem pana la urma, pentru ca directia o pastram bine.

Pentru o insanatosire a sistemului, pentru inceput, procuratura este una din institutiile principale care trebuie eliberata de influenta lui Plahotniuc. Oameni ca actualul Procuror general Eduard Harunjen, trebuie dati afara si, probabil, bagati la puscarie.

Aceasta postare este in primul rand un mesaj. Un mesaj ca eu nu voi uita. Noi nu uitam. Voi, cei din procuratura si alte structuri de forta, care actionati doar la comanda, ati distrus suficiente vieti. Nimeni din cei pe care i-ati atacat, nu va uita.

In tara noastra sunt trei categorii de oameni superstitiosi. Politicienii, hotii si magistratii (procurori/judecatori).

Eu nu sunt superstitios, nu sunt cu chestii de karma, dar stiu ca voi sunteti cam toti, de aceea, luati aminte: nici o lacrima nu dispare in gol si tot se intoarce. Nu peste tine, atunci peste copilul tau”.