Ilie Ilașcu, simbol al rezistenței împotriva regimului separatist de la Tiraspol, a fost petrecut pe ultimul drum la cimitirul Bellu din București, în prezența sutelor de oameni care i-au adus un ultim omagiu - VIDEO

Coroane de flori, lumânări și onoruri militare au marcat această zi la Biserica „Sfânta Sofia” din București, unde familia lui Ilie Ilașcu, oficiali, prieteni apropiați, colegi de partid, dar și oameni care i-au admirat curajul i-au adus un ultim omagiu.  

„A fost unul dintre puținii patrioți care a suferit pentru credința lui în patriotism.”

Ovidiu DANTEȘ, COLEG DE PARTID, PREȘEDINTELE EXECUTIV AL PARTIDULUI ROMÂNIA NOASTRĂ: „Era un om deosebit, de-o frumusețe sufletească extraordinară și ca politician a avut un singur țel, binele poporului român, a luptat neînfricat pentru unirea Basarabiei cu România.”

Ștefan URÂTU, PRIETEN, FOST DEȚINUT POLITIC: „El a fost foarte modest în comparație cu faptele pe care le-a produs și cu meritele pe care ar trebui să le primească.”

Mădălina STEȚCO, CORESPONDENT PRO TV BUCUREȘTI: „Ilie Ilașcu a fost unul dintre fondatorii Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, care a organizat de-a lungul timpului numeroase acțiuni pentru apărarea limbii române și a alfabetului latin într-o regiune dominată de administrația sovietică.”

În vara anului 1992, politicianul născut la Taxobeni, Fălești, a fost ridicat din casa sa de la Tiraspol de trupe care purtau uniforme ale Armatei a 14-a. Un an mai târziu, a fost condamnat la moarte.

Victor CHIRILĂ, AMBASADORUL REPUBLICII MOLDOVA ÎN ROMÂNIA: „Rămâne pentru noi un martir, un erou, un om care ne-a iubit foarte mult pe noi românii, mai mult decât pe sine, atât de mult încât și-a sacrificat libertatea.”

După 9 ani în detenție, în anul 2001 a fost eliberat în urma unor presiuni internaționale intense. Fotografia sa, în timp ce stătea într-o cușcă metalică, a devenit un simbol al atmosferei de teroare instaurate la Tiraspol, în acele vremuri.

Ionuț Costin MUTU, ISTORIC DIN ROMÂNIA: „Cușca aceea de la Tiraspol este cușca neamului românesc.// În cușca aceea a țipat trăiască și înflorească Moldova, Ardealul și Țara Românească și acolo a zis ultimele cuvinte, dacă nu voi mai scăpa de aici – Vă iubesc, popor roman!”

„Trăiască, trăiască, trăiască și-nflorească. Moldova, Ardealul, și țara românească! Trăiască România Mare.
- Jos ocupanții ruși.”

Dorin CHIRTOACĂ, FOST PRIMAR DE CHIȘINĂU: „Să mergi după gratii, să suporți condamnare la moarte// să reziști toți anii ăștia în pușcărie și să rămâi fidel idealului național este ceva suprem, este un sacrificiu suprem.”

Pe 9 decembrie 1993, un tribunal nerecunoscut din Tiraspol l-a condamnat pe Ilie Ilașcu la moarte prin împușcare. Procesul s-a derulat într-un climat de presiune, fără respectarea normelor unui proces echitabil: martori forțați să depună declarații, avocați intimidați, lipsă de probe directe. Împreună cu Ilașcu, membrii „grupului Ilașcu” – Tudor Petrov-Popa, Andrei Ivanțoc și Alexandru Leșco – au fost condamnați la ani grei de detenție: 15 ani pentru Petrov-Popa și Ivanțoc, 12 ani pentru Leșco. Ilie Ilașcu a fost supus la patru execuții simulate: scos din celulă, pus la zid, iar asupra lui se trăgea cu gloanțe oarbe. În al optulea an de detenție, Ilie Ilașcu a fost vizitat în închisoarea de la Tiraspol de Dumitru Diacov, președintele Parlamentului Republicii Moldova de la acea vreme. Un an mai târziu, Ilie Ilașcu a fost eliberat.

Fostul deținut politic al regimului separatist din stânga Nistrului a fost primul om ales în funcţii parlamentare de două state în timp ce se afla în închisoare: deputat în Parlamentul Republicii Moldova și, ulterior, senator în România. Pentru rezistența sa în fața regimului separatist de la Tiraspol a fost decorat în 2001 cu Ordinul Național „Steaua României”, iar în 2010 a primit și Ordinul Republicii din partea Chișinăului. Ilie Ilașcu s-a stins din viață pe 17 noiembrie la vârsta de 73 de ani. El a fost înmormântat la cimitirul Bellu din București.