Fotografiat cu o camera standard, Soarele apare sub forma unui disc in nuante de galben, probabil spre rosu cand se apropie de linia orizontului. Motivul pentru acest lucru este ca lumina trebuie sa calatoreasca prin atmosfera Terrei, pierzand astfel lungimi de unda albastre inainte sa ajunga la lentilele camerei., informeaza www.nasa.gov.
De fapt, Soarele emite lumina in toate culorile, dar din moment ce galbenul este cea mai apropiata lungime de unda de soare, aceasta este culoarea pe care o vedem cu ochiul liber. Cand toate culorile sunt reunite, rezulta ceea ce oamenii de stiinta numesc "lumina alba".
Departe de nivelul accesibil ochiului liber, lumina Soarelui poate fi observata prin instrumente specializate, fie terestre fie aflate in spatiu.Lungimile de unda diferite furnizeaza informatii despre componentele diverse de la suprafata si din atmosfera Soarelui, astfel ca oamenii de stiinta le folosesc pentru a oferi o perspectiva vizuala integrala despre astrul aflat in continua schimbare.
Lumina galben-verde de 5.500 de angstromi, de exemplu, este emanata de obicei dintr-un material de aproximativ 5.700 de grade Celsius, fiind vorba de suprafata solara. Pe de alta parte, lumina ultravioleta extrema de 94 de angstromi provine din atomi de aproape 6.300.000 de grade Celsius.
Examinarea fotografiilor cu Soarele din lungimi de unda variate, obtinute cu ajutorul telescoapelor de la Observatorul Dinamicii Solare de la NASA, Observatorul Relatiilor Terestro-Solare de la NASA si Observatorul Solar si Heliosferic de la ESA/ NASA, le permite oamenilor de stiinta sa descopere modalitatile in care particulele si caldura se deplaseaza prin atmosfera Soarelui.
Mai sus este ilustrata o imagine interactiva, care poate fi accesata pe site-ul Nasa.
Nu numai ca Soarele contine numerosi atomi diferiti (heliu, hidrogen, fier etc), dar si tipuri diferite din fiecare atom cu incarcari electrice diferite, cunoscuti drept ioni. Fiecare ion poate emite lumina de lungimi de unda diferite atunci cand atinge o anumita temperatura. Cercetatorii au inceput sa clasifice lungimile de unda produse de fiecare atom inca din anii 1900, iar asocierile sunt rezultatul a unor documentari care se intind pe sute de pagini.
Oamenii de stiinta de la NASA au ales zece lungimi de unda diferite pe care sa le observe. Bazata, in general, pe unul sau pe doua tipuri de ioni, fiecare lungime de unda a fost aleasa sa evidentieze o anumita parte a atmosferei sau a suprafetei solare.