Dupa desfiintarea URSS, o parte a arhivelor sovietice dezvaluiau un Lenin casatorit din obligatie si indragostit iremediabil de o femeie cu nume ciudat: Inessa Armand.
La 22 iulie 1898, Lenin se casatorea cu Nadejda Krupskaia - o tovarasa de idei. Dar Inessa si Lenin au devenit inseparabili din clipa cand s-au cunoscut, in 1909. Ca un blestem pentru Krupskaia, Inessa va urma pretutindeni familia Ulianov.
Fire exaltata, educata in spiritul revolutiei franceze, apropiata de miscarea revolutionara din Rusia...Lenin o ruga mereu sa interpreteze „Patetica” lui Beethoven „si o asculta ca vrajit”, dupa cum spuneau gurile rele care bagau mana in foc ca asa l-a cucerit!
Se lumina casa
Nascuta la Paris, din dragostea unui celebru tenor francez, Theodore Stephane, pentru Nathalie Wild, jumatate englezoaica, jumatate frantuzoaica, micuta Ines a fost infiata de o matusa, guvernanta in Rusia. Mai tarziu, numele i-a fost rusificat, transformandu-se în Inessa. Destinul a fost darnic cu ea: s-a casatorit cu Aleksandr Armand, mostenitorul unei familii de industriasi de textile rusi, proveniti din emigranti francezi.
In 1903 nastea un copil care nu mai era al sotului ei, ci al fratelui lui mai mic, Vladimir, de numai 18 ani. Aleksandr si Inessa, adepti ai "amorului liber", n-au inaintat divort. Iata ce nota in jurnalul sau chiar Nadejda Krupskaia: "Se lumineaza casa cand intra Inessa. Nimic nu ii este indiferent. Trece totul prin filtrul inimii". Dupa multi ani de "menage à trois", Krupskaia se resemnase.
Stateau de vorba ore in sir
In 1991, Anatoli Latasev cerceta un timp, ca membru specialist in cadrul unei comisii guvernamentale, Arhivele centrale ale PCUS, printre care si lucrarile si corespondenta lui Lenin. Istoricul rus vorbeste in una din cartile sale despre aceasta corespondenta, si publica un fragment din scrisoarea Inessei Armand, din Paris, catre Lenin, aflat la Cracovia: "Ne-am despartit, iubitule, ne-am despartit! Ce dureros. Stiu, simt, ca nu vei mai veni niciodata aici! Abia acum, mergand singura pe strazile pe unde am hoinarit impreuna, am inteles cu adevarat ce loc imens ai ocupat tu in viata mea inca de pe cand erai aici, la Paris, ca aproape intreaga (mea) activitate de aici a fost legata prin mii de fire de gandul la tine. Inca nu eram atat de indragostita de tine, dar te iubeam si atunci foarte mult. Acum as rezista poate si fara sarutarile tale, m-as multumi doar sa te vad, sa mai stam de vorba. Asta nu ar face nimanui nici un rau. De ce nu am parte macar de atata? Ma intrebi daca nu sunt suparata pe tine ca ai hotarat sa ne despartim. Nu, pentru ca eu cred ca ai facut asta nu ca sa-ti fie tie bine...".
Toate sursele istorice confirma ca cei doi s-au cunoscut la Paris in 1909, dar revolutionarul rus a inceput sa ii acorde mai multa atentie Inessei de-abia incepand cu anul urmator. Se intalneau la Café de l'avenue d'Orleans, unde stateau de vorba ore in sir...
De fapt, conform biografilor, corespondenta dintre Lenin si Inessa, chiar si atunci cand trateaza problemele politice in care erau angrenati, lasa sa se intrevada apropierea, desi autorii ei fac tot posibilul pentru a o ascunde. „Corespondenta lor este de un incendiar subtil”, nota unul dintre biografii rusi care au studiat trecutul lui Lenin.
Epilog
Pe 11 septembrie 1920, Pravda dadea publicitatii un comunicat al Comisariatului poporului pentru sanatate: "Inainte de a parasi teritoriul Rusiei, holera a mai facut o victima: Inessa Armand". Inessa a fost inmormantata in Piata Rosie. Printre coroanele de flori de pe mormant era si una, mai modesta, cu urmatorul text: "Tovarasei Inessa din partea lui V. I. Lenin".
Urna cu cenusa frantuzoaicei a fost depusa in zidul Kremlinului...