La 31 de ani de la declansarea conflictului de pe Nistru, Federatia Rusa nu si-a retras inca trupele stationate ilegal pe teritoriul tarii noastre. Timp de trei decenii, liderii de la Chisinau si cei separatisti de la Tiraspol s-au schimbat, dar problema a ramas nesolutionata. Ba mai mult, in ultima perioada Moscova a lansat o serie de amenintari privind escaladarea situatiei in regiunea transnistreana. Chisinaul le-a respins.
In perioada Uniunii Sovietice, regiunea transnistreana era o zona strategica, avand fabrici si uzine importante, deci un teritoriu important pentru sovietici. Dupa destramarea URSS, regiunea din stanga Nistrului cuprindea raioanele Camenca, Dubasari, Grigoriopol, Ribnita, si municipiul Tiraspol. Primele tensiuni in zona apar in august 1989, cand limba romana a fost recunoscuta limba de stat, iar separatistii nu au acceptat acest lucru.
Valeriu MATEI, DEPUTAT IN PARLAMENTUL MOLDOVEI 1990-2001:„In septembrie 1990, regiunea transnistreana si-a proclamat independenta, iar autoritatile de la Chisinau nu mai puteau controla zona. Premisele unui razboi erau evidente de atunci. Primele ciocniri dintre fortele moldovenesti si cele separatiste au avut loc peste cateva luni de la autoproclamare.”
Garzile republicane separatiste au atacat orasul Dubasari. Atunci au murit primii politisti.
Anton GAMURARI, GENERAL MAIOR DE POLITIE, FOST COMANDANT FULGER: „In 1991, Moldova si-a declarat independenta fata de URSS, zona transnistreana a refuzat sa accepte schimbarea. Pe 2 martie 1992, in ziua in care Moldova a aderat la ONU, incepe conflictul militar. Cazacii si gardistii au atacat sectia de politie de la Dubasari, unde stiau ca efectivul este prea mic si neinarmat, ca sa poata riposta.”
In zona transnistreana a fost decretata mobilizare generala. Fortele paramilitare de acolo erau formate din soldati din garada republicana, voluntari si mercenari, in mare parte cazaci.
„Am venit aici in 1992, sunt din Astrahan, am luptat aici. Noi am creat aceasta “republica”.”
Fortele paramilitare din stanga Nistrului au fost sustinute tehnic si logistic de armata a 14-a a Federatiei Ruse, care avea dislocata in zona transnistreana o divizie motorizata si regimente de tancuri, artilerie, rachete si o escadrila de elicoptere de lupta.
Ostilitatile au durat 4 luni, iar cele mai grele lupte s-au dat la Cocieri, Cosnita si Tighina.
Luptele finale s-au dat in orasul Tighina, unde au murit zeci de oameni. Politistilor moldoveni li se interzice sa mai intervina, iar orasul este pierdut pentru Chisinau.
In esenta, armata a 14-a a Federatiei Ruse, condusa de generalul Alexandr Lebedi, a fost cea care a luptat cu Chisinaul in 1992. Dupa incheierea razboiului, generalul a primit un cadou de la subordonatii sai. Pe melodia preferata a acestuia, tancurile au dansat vals pe un camp. Razboiul s-a incheiat pe 21 iulie 1992, cand Mircea Snegur si Boris Eltin au semnat la Moscova acordul de incetare a focului, in prezenta liderului separatistilor de atunci, Igor Smirnov.
Documentul a fost calificat de unii militari si politicieni drept o tradare sau o capitulare rusinoasa. La 31 de ani de la izbucnirea razboiului din stanga Nistrului,nu s-a gasit nicio solutie pentru rezolvarea acestei probleme, desi au loc runde de negocieri si atat liderii de la Chisinau, cat si cei de la Tiraspol s-au schimbat intre timp. Acestia nu au ajuns inca la un consens in ceea ce priveste statutul regiunii transnistrene, iar Rusia refuza sa-si retraga armata. Ba mai mult, in ultima perioada Moscova incinge spiritele prin declaratii si amenintari privind anumite provocari militare in regiunea transnistreana, care ar fi puse la cale de Ucraina. Kievul si Chisinaul au respins aceste acuzatii, spunand ca sunt un fals menit sa provoace tensiuni.
Pe Telegram-ul Pro TV Chisinau gasiti imaginile, dar si stirile momentului din Moldova si din intreaga lume! Fii reporter Pro TV. Daca ai surprins imagini care pot deveni o stire, ni le poti trimite pe Viber, Whatsapp sau Telegram la numarul 079400508.