Radiografia Moldovei fara filtrul razboiului dintre estul rusesc si Occident

Explicarea crizelor politice din fostele republici sovietice ca efecte ale razboiului geopolitic dintre est si vest risca sa piarda din vedere esenta problemei: sisteme bazate pe nepotism, patronaj si coruptie endemica, scrie revista Foreign Policy intr-o analiza concentrata pe Republica Moldova.

La sfarsitul toamnei anului 2019, cand un politician moldovean cu tendinte occidentale a fost alungat de un partid deschis prorus, un cor de analisti a recitat o concluzie previzibila: ca batalia dintre Rusia si Occident a mai facut o victima.

Insa a reduce criza politica de atunci a Moldovei la obisnuitele ciocniri de trupe dintre est si vest inseamna a ignora un moment crucial in incercarea tarii de a scoate institutiile statului din imbratisarea sufocanta a oligarhilor lacomi si a pionilor acestora.

„De mult timp sugerez ca trebuie sa incercam sa intelegem politica din Moldova privind si prin altceva in afara  de lentilele  politicii est-vest si a identitatii nationale”, spune Eleanor Knott, politolog la London School of Economics, a carei munca se concentreaza in mare parte pe Moldova si Ucraina.

„In timp ce ambele aspecte par sa modeleze politica moldoveneasca in ultimul deceniu, si politica de identitate de la prabusirea Uniunii Sovietice incoace, ambele joaca un rol convenabil in mascarea problemelor politice mai profunde - si anume inegalitatea, saracia, coruptia si clientelismul si evitarea reformelor profunde”, a spus Knott.

Politicianul proeuropean de centru-stanga Vladimir Plahotniuc a fost candva cea mai puternica persoana din Republica Moldova. Desi nu a ajuns niciodata la o pozitie mai mare decat cea de vicepresedinte al parlamentului inainte ca formatiunea pe care o conducea, Partidul Democrat, sa fie inlocuita cu o coalitie de guvernare in iunie 2019, Plahotniuc si-a folosit influenta asupra justitiei si a altor institutii pentru a unge rotile mecanismelor de spalare de bani care au facut ca miliarde de dolari sa dispara prin bancile tarii. In iunie, un parteneriat putin probabil intre o coalitie pro-occidentala condusa de Maia Sandu, fost consilier la Banca Mondiala, si oponentii ei socialisti au impins Partidul Democrat controlat de Plahotniuc afara de la guvernare. Plahotniuc a fugit din tara.

Acest nou guvern se angajase sa puna capat hegemoniei oligarhilor din societatea moldoveneasca. Dar cand un vot asupra reformelor justitiei a esuat in parlament pe 12 noiembrie, Sandu, initiatoarea efortului de reforma, a pierdut sprijinul partenerului de coalitie. Reformele au murit inainte de a se naste.

• Sistemul Moldovei a devenit defect cu toate ca partidul comunist care a tinut tara legata de influenta cleptocratica rusa a fost respins prin vot in alegerile din 2009 si 2010. S-a intamplat din diverse motive: moldovenii pot arata spre doua scheme de delapidare gigantice, o revizuire a sistemului electoral menit sa serveasca interesele unui singur om, o justitie puternic slabita sau un oligarh care s-a jucat cu proeuropenismul.

• O coalitie nepoftita a rasturnat carul cu mere pe care Plahotniuc si Dodon il impingeau. Coalitia Maiei Sandu a obtinut atunci 26 de locuri, mai mult decat a reusit sa primeasca oricand vreun partid nou - creand posibilitatea formarii unei coalitii fara democratii lui Plahotniuc pentru prima data din 2010. Activistii societatii civile si-au dat seama ca daca formau o coalitie cu socialistii, democratii si Plahotniuc puteau fi alungati pentru prima data dupa 2010.

• Guvernul lui Sandu si al socialistilor a obtinut o victorie semnificativa: a doborat legea electorala cu sistemul mixt a lui Plahotniuc, ceea ce inseamna ca acum va deveni mai dificil pentru democratii acestuia sa castige in viitoarele alegeri – iar acest lucru inseamna limitarea prezentei prietenilor sai in institutiile tarii.

In timp ce democratizarea stagneaza in multe tari europene - Polonia si Ungaria fiind astfel de exemple - tarile care nu au urcat prea mult pe drumul catre o democratizare durabila se pravalesc brusc si dramatic. Cresterea represiunii si reducerea concurentei politice care caracterizeaza retragerea democratiei se produc cu viteze diferite in tarile care anterior aveau institutii independente si au ramas cu o pojghita de mostenire de care sa se agate daca are loc redemocratizarea.

Nu acesta este si cazul Moldovei, unde capturarea statului - exercitarea influentei de catre elita conducatoare si oamenii de afaceri asupra politicilor, legilor sau reglementarilor economice in beneficiul lor personal - a fost regula. Drept urmare, atunci cand democratizarea si reforma esueaza, tara se reintoarce la acelasi tipar de stat captiv. O retea bazata pe patronaj si nepotism asteapta sa treaca interludiul democratic astfel incat sa poata reveni si sa continue sa functioneze asa cum o facea pana atunci.

Sistemul Moldovei a devenit defect cu toate ca partidul comunist care a tinut tara legata de influenta cleptocratica rusa a fost respins prin vot in alegerile din 2009 si 2010. S-a intamplat din diverse motive: moldovenii pot arata spre doua scheme de delapidare gigantice, o revizuire a sistemului electoral menit sa serveasca interesele unui singur om, o justitie puternic slabita sau un oligarh care s-a jucat cu pro-europenismul.

Politicienii moldoveni care au vazut intotdeauna statul ca o sursa de profit si-au dat seama ca tot ce trebuie sa faca este sa se prefaca proeuropeni, iar comunitatea internationala nu le va mai respira in ceafa. Si, inca din primele lor zile la putere in 2010, exact asa au facut. „In 2010, proeuropenii au adaugat o anexa secreta la acordul lor despre cum sa  guverneze tara”, a declarat Stefan Gligor, avocat si activist moldovean. El a explicat ca anexa secreta, dezvaluita ulterior, a inclus distribuirea controlului asupra institutiilor statului intre partidele din coalitia proeuropeana, in functie de rezultatele obtinute in alegeri.

Pe langa impartirea ministerelor si a functiilor importante, precum cea de presedinte si prim-ministru, ei au ales si pozitii in institutiile cheie responsabile cu combaterea coruptiei, precum Parchetul General, Centrul National Anticoruptie si Curtea Suprema de Justitiei. „Au folosit aceasta retorica proeuropeana pentru a intrerupe mecanismele de control care limiteaza coruptia”, a spus Gligor.

Acest lucru a permis coruptiei sa se infiltreze si mai mult in Moldova. Din 2010 pana in 2014, prin schema cunoscuta ca Laundromatul (spalatorie de rufe) rusesc  au fost transferate intre 20 miliarde dolari si 80 miliarde dolari din fonduri obtinute ilegal din Rusia prin bancile moldovenesti, unde au fost „curatate” prin deciziile judecatorilor moldoveni.

Gligor sustine ca schema a fost pusa in aplicare de Veaceslav Platon, un „geniu financiar bancar” si fost parlamentar care a realizat acest lucru cu ajutorul lui Plahotniuc si cu cunostintele premierului de atunci Vladimir Filat. „Bineinteles, au primit comision pentru acest ajutor“, a spus Gligor.

„Ne-am spus «Acum ori niciodata». Ori i-o dam noi, ori ne-o da el. Nu exista alta cale ”, a spus Gligor, care a facut parte din grupul care a pus presiune pe Sandu pentru a intra intr-o coalitie cu Dodon. Gligor si altii le-au spus moldovenilor ca „nu putem scapa de Plahotniuc decat daca exista o coalitie intre Maia Sandu si socialisti”.

Schema complexa a functionat astfel: banii delapidati in Rusia au fost mutati din tara catre companii offshore; creante false erau create in numele unui cetatean moldovean, iar apoi un judecator corupt din Moldova dispunea cu buna stiinta ca datoria falsa sa fie rambursata; banii - acum „curati” - sunt mutati de la o companie offshore la o banca moldoveneasca si apoi  cheltuiti. „Aparatul de stat a fost transformat efectiv intr-o spalatorie“, a spus Gligor. A doua schema este considerata una dintre cele mai mari furturi bancare din istoria nu doar a Moldovei, ci a lumii, in care trei banci au lucrat impreuna pentru a extrage cat mai multa finantare de imprumut posibil, fara nicio ratiune de afaceri evidenta. Rezultatul a fost o frauda echivalenta cu aproximativ 12% din PIB-ul tarii. Banii nu au fost recuperati.

S-ar putea crede ca aceste lucruri ar fi suficiente pentru ca un individ sa se retraga din politica si sa incerce sa-si petreaca restul vietii evitand justitia. Totusi, Plahotniuc nu a renuntat. „Plahotniuc s-a simtit mai puternic ca niciodata”, a spus Gligor. „El controla atunci 80% din mass-media din tara,  institutiile statului si curtea constitutionala”.

Desi avea atat de multa putere, Plahotniuc a fost urat in Moldova - la un moment dat in 2015 a avut o cota de dezaprobare de 97%. Asa ca si-a folosit puterea pentru a modifica legea electorala.

In 2017, Plahotniuc a anuntat ca membrii parlamentului nu vor mai fi numiti pe baza procentului de voturi primite la nivel national - sau a unui vot proportional – ci printr-un sistem bazat pe circumscriptie in care Moldova ar fi fost impartita in 101 circumscriptii electorale, cu alegeri separate intr-o singura runda in fiecare regiune. Cu toate ca acest tip de sistem este aproape neobisnuit, Plahotniuc a pariat pe faptul ca unele figuri ale partidului sau erau populare la nivel local datorita investitiilor si proiectelor de care au beneficiat anumite comunitati.

Impotrivirea publicului si doua avize negative ale Comisiei de la Venetia, un organism consultativ al Consiliului Europei, au dus la atingerea doar partiala a obiectivului. Insa, reforma sau nu, Plahotniuc si-a atins unul dintre obiectivele sale: Igor Dodon, care a adus cu el sprijinul Partidului Socialistilor, a fost ales presedinte in 2016 cu sprijinul sau.

Dodon ar fi trebuit sa fie, tehnic vorbind, inamicul lui Plahotniuc. Lider al socialistilor, el nu si-a ascuns sprijinul fata de presedintele rus Vladimir Putin - presa tarii l-a poreclit „portarul tarului” datorita dorintei sale de a accepta aparent toate capriciile lui Putin. Insa Plahotniuc avea nevoie de el pentru a-i controla pe membrii de stanga ai parlamentului.

Totul ar fi trebuit sa mearga conform planurilor lui Plahotniuc in februarie 2019, cand moldovenii au mers la vot. Democratii lui Plahotniuc au obtinut 30 de locuri, iar socialistii au obtinut 35 – suficient pentru o majoritate in Parlamentul cu 101 de membri.

Dar o coalitie nepoftita a rasturnat carul cu mere pe care Plahotniuc si Dodon il impingeau. Coalitia Maiei Sandu a obtinut atunci 26 de locuri, mai mult decat a reusit sa primeasca oricand vreun partid nou - creand posibilitatea formarii unei coalitii fara democratii lui Plahotniuc pentru prima data din 2010. Activistii societatii civile si-au dat seama ca daca formau o coalitie cu socialistii, democratii si Plahotniuc puteau fi alungati pentru prima data dupa 2010.

„Eliminarea blocului pro-european de la putere si numirea guvernului lui Ion Chicu sustinut de socialisti si democrati a oprit reformele structurale autentice lansate in iunie 2019 de guvernul condus de Maia Sandu“, a declarat Kamil Calus, cercetator specializat in Belarus, Moldova si Romania la Centrul pentru Studii Estice din Varsovia, Polonia.

„Toata lumea era foarte suparata si impotriva noastra, in special Maia Sandu si Andrei Nastase”, a spus Gligor, referindu-se la un lider de protest si un activist al societatii civile al carui Partid al Platformei Demnitate si Adevar coopera cu Sandu. Ei se opuneau pentru ca ar fi insemnat sa se culce cu socialistii, care sunt considerati corupti, dar logica strategiei a fost scoaterea din joc a lui Plahotniuc si rezolvarea celorlalte probleme pe parcurs. „Plahotniuc radea de aceasta idee”, isi aminteste Gligor.

Insa cinci saptamani mai tarziu, nimeni nu mai radea. Devenise clar ca oamenii doreau sa scape de Plahotniuc la fel de mult. Societatea moldoveneasca se saturase de el.

Chiar si Kremlinul a simtit schimbarea sentimentului public. Rusii nu aveau incredere in Plahotniuc din 2010, cand acesta trebuia sa intre intr-o alianta cu comunistii, dar nu a facut-o niciodata. „Rusii au decis sa-l neutralizeze pe Plahotniuc si au sustinut alianta dintre Dodon si Maia Sandu”, a spus Gligor. „8 iunie, acesta este momentul cand lucrurile au inceput sa se intample”.

Ceea ce s-a intamplat a fost o criza constitutionala. Plahotniuc a presat instanta constitutionala sa anuleze deciziile parlamentului, dar nimeni nu a recunoscut deciziile curtii. Democratii si-au dat seama ca nu mai puteau rezista la putere, iar presiunea internationala nu a ajutat. In cele din urma, democratii au cedat puterea, iar Plahotniuc a fugit.

Daca suna ca un basm politic, finalul nu este fericit. Ca raspuns la initiativa lui Sandu de a reforma sectorul justitiei - si de a numi oameni ca Gligor in functiile judiciare de varf din tara - Dodon s-a temut ca un sistem judiciar independent l-ar lua in colimator pe el si pe cei care s-au murdarit pe maini cu Plahotniuc. Un vot de neincredere in parlament in noiembrie a ucis coalitia dupa doar cinci luni de viata. Socialisti proeminenti au fost, la urma urmei, implicati in scheme cu iz de coruptie cu Partidul Democrat. Prin urmare, aceste partide nu sunt interesate sa creeze o justitie independenta care sa se angajeze intr-o lupta autentica impotriva coruptiei deoarece aceasta ar reprezenta o amenintare pentru libertatea si proprietatile lor. Democratii lui Plahotniuc, desi anterior s-au aratat indignati de cum socialistii s-au descotorosit de Sandu, au sprijinit cu usurinta noul guvern condus de Ion Chicu, care a fost ministru de finante intr-un guvern anterior democrat.

Pendularea inainte si inapoi a Republicii Moldova prin democratizare arata ca pana si in tarile controlate de indivizi cu putere nelimitata exista speranta.

Guvernul lui Sandu si al socialistilor a obtinut o victorie semnificativa: a doborat legea electorala cu sistem mixt a lui Plahotniuc, ceea ce inseamna ca acum va deveni mai dificil pentru democratii acestuia sa castige in viitoarele alegeri – iar acest lucru inseamna limitarea prezentei prietenilor sai in institutiile tarii.

„Problema reformei justitiei a fost un element cheie al asa-numitului proces de dezoligarhizare a aparatului de stat, un instrument important folosit de Plahotniuc pentru a-si subordona politicieni si oameni de afaceri”, a explicat Calus. Insa, spune  acesta, publicul moldovenesc sprijina reforme precum cele ale lui Sandu, iar noul guvern nu le poate intoarce complet spatele. „Noul cabinet va imita reformele pe cat posibil pentru a mentine cel putin o parte din ajutorul financiar occidental pe care Moldova l-a primit in timpul guvernului Sandu”, a spus el.

Majoritatea alegatorilor moldoveni si-au facut intre timp clare preferintele, oferindu-i Maiei Sandu functia de presedinte al Moldovei – prima femeie progresista care preia conducerea unui stat fost sovietic sau est-european. Iar Plahotniuc a ajuns un fugar, vanat atat de justitia din Moldova, cat si de cea din Rusia. N-a reusit sa-si gaseasca linistea nici in SUA, unde a cerut azil politic, nici in Turcia, unde se refugiase in ultimele luni. Vladimir Putin a felicitat-o pe Sandu pentru victoria in alegeri.