Armand Gosu: Romania trebuie sa fie pregatita sa faca fata degradarii dramatice a situatiei in regiune. In conditiile ofensivei ucrainene din Herson, rusii vor intensifica bombardarea Mykolaiv si mai ales Odesa. Asta inseamna ca Moldova ar fi lovita de un mare val de refugiati. Adaugati protestele de strada pregatite de socialistii lui Dodon si de gruparea lui Sor si finantate generos din banii oligarhilor. Oamenii rusilor din Transnistria si Gagauzia, pregatesc si ei ceva pentru toamna.
Daca Romania vrea sa se implice in sustinerea securitatii energetice a Moldovei doar cu seminarii si policy papers-uri, Moldova ar trebui sa se grabeasca sa anunte Berlinul si Parisul si sa caute impreuna solutii. O varianta ar fi, da, depozitarea gazului in Ucraina. Dar trebuie imaginat un mecanism european, cu sursa banilor precizata, pentru ca Moldova nu are bani, cu cantitati, date si trasee de tranzit.
Contributors.ro: Se tensioneaza relatia dintre Republica Moldova si Rusia. Recent, la CNN, primul ministru Natalia Gavrilita a vorbit de riscul extinderii razboiului din Ucraina spre Odesa si Transnistria. Cu cateva zile inainte, Maia Sandu a interzis intrarea in Moldova a militarilor rusi care mergeau in Transnistria pentru rotatia trupelor. Un parlamentar rus a raspuns destul de nervos acuzand Chisinaul ca-i glorifica pe criminalii fascisti romani. Este in pericol Republica Moldova?
Armand Gosu: Toti suntem in pericol. Cu atat mai mult Republica Moldova, care se afla pe linia frontului, practic. Lucrurile ar trebui explicate: pe teritoriul entitatii separatiste sunt doua feluri de trupe, cele rusesti de mentinere a pacii, care se afla legal in Transnistria, potrivit armistitiului din vara anului 1992, si Grupul Operativ al Trupelor Ruse, care nu are nici o baza legala. Maia Sandu a explicat inca de acum trei ani diferenta dintre cele doua structuri si a cerut evacuarea militarilor rusi din Grupul Operativ precum si retragerea depozitelor de munitii si modificarea statutului trupelor de mentinere a pacii, adica transformarea lor dintr-o misiune militara ruseasca intr-una civila sub mandat international. Deci, Chisinaul n-a facut decat sa repete pozitiile oficiale din ultimii ani.
E multa ipocrizie in reactia Moscovei. Dupa 2014, adica dupa anexarea Crimeii, rotatia trupelor s-a facut local in Transnistria. Adica, militarii erau recrutati dintre localnicii cu cetatenie ruseasca. Doar ofiterii veneau din Rusia, prin aeroportul de la Chisinau. Veneau in civil, unii aveau si pasapoarte transnistrene, nu doar rusesti. Nu spuneau politiei de frontiera ca sunt militari si se numara printre comandantii Grupului Operativ.
Cea mai mare amenintare pentru guvernarea pro-europeana de la Chisinau nu este de natura militara. Chiar daca Rusia ar putea mobiliza 10.000 de militari in Transnistria, nu cred ca se incumeta sa porneasca impotriva Chisinaului care nu are decat 6000 militari. Ar interveni imediat Ucraina, care ar prelua controlul regiunii separatiste, ceea ce nu cred ca e in interesul Rusiei. Cred ca Moscova pregateste un scenariu diferit dincolo de Prut, fara trupe si focuri de arma, dar utilizand arma energetica, inflatia care depaseste 30%, scaderea puterii de cumparare a populatiei, propaganda anti-occidentala si mobilizarea liderilor partidelor si gruparilor politice pro-ruse care se simt amenintati.
Contributors.ro: Se simt amenintati banuiesc de procurorii anti-coruptie. Sunt doua cazuri mult mediatizate, ale fostului presedinte Igor Dodon, in arest la domiciliu si al Marinei Tauber, deputata din partea Partidului Sor, care este arestata. Sunt cazuri cu mare rezonanta in societatea din Republica Moldova. Dar intrebarea e, cum de pot acesti lideri compromisi sa ameninte guvernarea PAS?
Armand Gosu: Prin manipularea opiniei publice, pe fondul scumpirii produselor de stricta necesitate, a cresterii inflatiei… Disperarea oamenilor ar putea sa fie folosita de fortele pro-ruse pentru a organiza ample proteste care sa duca la rasturnarea guvernului pro-european al PAS. In conditiile razboiului din Ucraina, in conditiile in care regiunea Odesa este o tinta predilecta a unei posibile ofensive rusesti, destabilizarea situatiei la frontiera de est a Romaniei ar putea fi un scenariu de cosmar.
La fel de dramatic este dosarul energetic, unde Chisinaul are nevoie de ajutorul Bucurestiului. Nevoie urgenta, acum, nu in octombrie, cand se raceste vremea, si nu se mai poate face nimic.
Stiti ca Moldova este total dependenta de hidrocarburile rusesti. Pretul lor a crescut. Pretul la gaz in Moldova este de doua ori mai mare decat in Romania. Odata cu apropierea iernii, preturile vor creste si mai mult. Republica Moldova are peste 780.000 consumatori din care mai putin peste 15.000 consumatori non-casnici. In sezonul rece, Moldova consuma 837 milioane metri cubi de gaz, adica 6,2% din consumul Romaniei. Cum Moldova nu are unde sa stocheze gazul, Romania ar putea sa fie o solutie pentru depozitare. Cu conditia unor tarife mai mici pentru depozitare, pentru ca preturile in Romania sunt mai mari decat cele din Ucraina, de pilda.
Contributors.ro: De ce moldovenii nu depoziteaza gazul in Ucraina?
Armand Gosu: Mai intai al trebui sa-l cumpere. La pretul de acum inseamna falimentul Republicii Moldova. Dupa ce-l vor cumpara, va trebui decis unde-l depoziteaza. Cea mai ieftina varianta ar fi depozitarea in Ucraina. Exista totusi riscul bombardarii depozitelor de catre rusi. Ar mai fi si varianta depozitarii in Romania, insa preturile sunt mai mari. Dar depozitele sunt mai sigure. Deocamdata metrul cub de gaz este prea scump pentru bugetul firav al Moldovei. Nu exclud ca pur si simplu Chisinaul asteapta ieftinirea gazului sau asteapta ajutor de la Bruxelles. Dar cred ca UE are multe pe cap in acest moment. Asteapta ca Bucurestiul sa se ocupe de aceasta problema, pentru ca Romania si-a asumat insistent rolul de responsabilul cu Moldova la nivelul structurilor europene.
Revin la intrebarea dvs. Daca Romania vrea sa se implice in sustinerea securitatii energetice a Moldovei doar cu seminarii si policy papers-uri, Moldova ar trebui sa se grabeasca sa anunte Berlinul si Parisul si sa caute impreuna solutii. O varianta ar fi, da, depozitarea gazului in Ucraina. Dar trebuie imaginat un mecanism european, cu sursa banilor precizata, pentru ca Moldova nu are bani, cu cantitati, date si trasee de tranzit. Teoretic cel putin, moldovenii ar putea stoca gazul in zona Liov-ului, unde sunt cele mai mari depozite din Europa, cu o capacitate de circa 33 de miliarde metri cubi. De pilda, Germania care se lauda cu depozitele ei, poate stoca 22 de miliarde metri cubi, in vreme ce Romania 3,2 miliarde. In contextul santajului Rusiei cu gazul, Uniunea Europeana a obligat tarile membre sa-si umple la 80% capacitatea de stocare pana la 1 noiembrie. Romania ar putea ca restul de 20% sa-l foloseasca pentru a stoca gazul moldovenilor. Problema este ca Romania are preturi foarte ridicate la depozitare. Rezumand: Moldova are nevoie urgenta de ajutor concret, nu de planuri pe hartie, nu de discursuri, ci de lucruri concrete, pentru ca altfel situatia politica si sociala se poate degrada intr-un ritm galopant. E in interesul securitatii Romaniei ca scena politica de la Chisinau sa ramana stabila, si Moldova sa ramana orientata ferm spre Occident. Romania a fost foarte geloasa ori de cate ori alt membru UE isi manifesta un interes special pe dosarul Moldova. Bucurestiul a dorit un fel de exclusivitate, sa se ocupe doar el de relatia cu Moldova, la nivelul structurilor euro-atlantice. Deci, daca se intampla ceva negativ la Chisinau, iar Romania ridica gratios din umeri, statutul Bucurestiului de actor regional nu va mai avea nici un fundament. Pur si simplu Romania nu va mai fi luata in serios, pentru nici un rol in zona extinsa a Marii Negre.
In acelasi timp, Romania trebuie sa fie pregatita sa faca fata degradarii dramatice a situatiei in regiune. In conditiile ofensivei ucrainene din Herson, rusii vor intensifica bombardarea Mykolaiv si mai ales Odesa. Asta inseamna ca Moldova ar fi lovita de un mare val de refugiati. Adaugati protestele de strada pregatite de socialistii lui Dodon si de gruparea lui Sor si finantate generos din banii oligarhilor. Oamenii rusilor din Transnistria si Gagauzia, pregatesc si ei ceva pentru toamna.
Contributors.ro: La cine va referiti mai exact? La liderul transnistrean Krasnoselski?
Armand Gosu: Nu la Krasnoselski ma refer, el e omul Serif, iar oligarhul Gusan care controleaza holdingul vrea sa conserve situatia de acum. Pur si simplu vrea sa supravietuiasca razboiului, sa-si duca traiul in Germania, a carei cetatenie o are si sa-si cheltuiasca in liniste averea de miliarde de dolari. Nu cred ca Gusan va face ceva ca sa destabilizeze situatia. Dar daca rusii vor veni peste Transnistria si se va contura scenariul in care enclava separatista va face parte din “Novorossia”, Gusan va incerca sa se salveze si va trece pe partea lui Putin. In acest moment, cred ca seful diplomatiei de la Tiraspol, Ignatiev, isi asuma public rolul de pion al Moscovei in Transnistria.
Insa, cred ca in planurile Rusiei de a destabiliza Moldova, Gagauzia a primit un rol mai important. Si nu ma gandesc la Irina Vlah, care-si termina mandatele de bascan, ci la Viktor Petrov, tanar ambitios, cinic, sustinut de Caramalac, zis si Bulgarul, lider al lumii criminale din Chisinau in anii ‘90, refugiat la Moscova. Deci, actuala guvernare de la Chisinau trebuie sa faca fata unei coalitii compusa din opozitia interna pro-rusa, razboiul si criza refugiatilor, criza energetica, inflatie de peste 30%, oligarhi fugiti pe alte meleaguri si lume criminala. E o alianta foarte puternica, care poate lovi mortal actuala guvernare si poate compromite proiectul aderarii Republicii Moldova la Uniunea Europeana.
Interesul Romaniei este ca Republica Moldova sa nu cada in sfera de influenta a Rusiei, sa ramana orientata spre Vest si sa avanseze fara sincope pe parcursul european.
Contributors.ro: Deci, confirmati ca Republica Moldova poate fi urmatoarea tinta a Federatiei Ruse, asa cum titra recent si presa americana?
Armand Gosu: Nu spun ca Rusia se pregateste sa atace Republica Moldova. Nici nu cred in acest scenariu. Dar sunt convins ca planuieste destabilizarea Republicii Moldova. Iar criza energetica, adica o Moldova fara energie electrica si fara gaz, undeva la toamna, e un scenariu nu doar plauzibil ci si probabil. Chisinaul trebuie ajutat ca sa-l evite.
Contributors.ro: Poate Moldova rezolva problema gazului intr-o negociere directa cu Rusia? Am vazut ca unii ii reproseaza Maiei Sandu ca nu se intelege cu direct cu Putin. Iar daca s-ar intelege cumva, Moldova ar avea gaz. Adica Maia Sandu ar trebui sa faca ceea ce nici macar cancelarul Scholz nu poate. Desi Rusia a reluat livrarea gazului prin Nord Stream, dupa 10 zile de tensiune, este in ceata totala viitorul colaborarii energetice intre Europa si Rusia.
Armand Gosu: Spune mult acest recent scandal despre capacitatea Rusiei de a manipula capitale importante din Vest. Important de retinut ca statia de compresare are 10 turbine Siemens. Niciodata nu functioneaza toate 10, ci prin rotatie. Se atinge capacitatea maxima de compresare cu doar 5 turbine. Deci, faptul ca o turbina trimisa la reparatii era blocata la Montreal in Canada, nu afecta capacitatea de compresare pentru Nord Stream. In iunie, deci cu doua saptamani inainte sa anunte suspendarea livrarilor, Gazprom a redus de la 167 milioane la 66 milioane metri cubi de gaz livrati pe zi. Sub pretextul statiei de compresare, supusa sanctiunilor internationale, care va spuneam ca nu afecta sub nici o forma volumul gazului livrat. Germania face presiuni asupra Canadei care scoate turbina de pe lista sanctiunilor. La 10 iulie, cancelarul Scholz multumeste Canadei pentru intelegere… Toate aceste concesii n-au facut decat sa intareasca convingerea lui Putin ca santajul energetic functioneaza. Astfel ca, a doua zi, la 11 iulie – cronologia e foarte importanta – Gazprom a anuntat suspendarea totala a livrarilor de gaz prin Nord Stream pentru 10 zile. Cancelariile occidentale asteptau cu sufletul la gura sa vada daca Moscova reia livrarile. La Bruxelles von der Leyen cauta un compromis intre statele membre pentru a obtine angajamentul de reducere cu 15% a consumului. Compromisul se contureaza, iar la 21 iulie Gazprom reia partial livrarile. Insa, doar la 40% din capacitatea maxima. Lucreaza doar 2 turbine din 9, cea de a 10-a fiind pe drum spre Rusia, din Germania. Daca nu cumva a si sosit.
Contributors.ro: Si mai este gazul livrat prin Ucraina, in ciuda razboiului conducta functioneaza. Deci, nu catre China, ci tot in Europa vrea sa exporte Gazprom.
Armand Gosu: Da, asa este. Pe langa Nord Stream, Gazprom continua sa livreze pentru piata occidentala prin Ucraina. Si aici la capacitate mai mica, doar printr-o conducta. Acum cateva zile, o depesa TASS citand un oficial al Gazprom vorbea de 42 de milioane metri cubi cu zi.
Ca ati adus vorba de China, nu e locul aici, dar vreau sa amintesc .. pentru comparatie. In ciuda investitiilor rusesti in Puterea Siberiei, peste 55 de miliarde dolari, din decembrie 2019 si pana la sfarsitul lunii iunie 2022, China a cumparat gaz de 3,8 miliarde dolari. Comparati cu banii pe care-i castiga Gazprom din relatia cu tarile UE si ajungeti la concluzia Otiliei Nutu, ca Rusia depinde de piata occidentala, mai mult decat depindem noi de gazul rusesc.
Daca Moldova are bani sa cumpere la acest pret, Gazprom o sa-i vanda, nu asta e problema. Problema este ca guvernul de la Chisinau nu are bani sa subventioneze pretul gazului pentru populatie. Si asteapta o scadere si stabilizare a pretului la gaz.
Daca in Ucraina armata rusa trage cu rachete si artilerie grea, Moldova poate fi ingenuncheata prin specularea vulnerabilitatilor interne. Iar evolutiile pot fi cu atat mai dramatice, cu cat Rusia intra intr-o noua faza a razboiului.
Odata cu pauza operationala anuntata de Vladimir Putin s-a incheiat aceasta a doua etapa a razboiul purtat de Rusia impotriva Ucrainei.
Dupa retragerea ucrainenilor din Lisiceansk si ocuparea localitatii de catre armata rusa s-a incheiat practic operatiunea pentru cucerirea regiunii Lugansk. Putin a anuntat la 4 iulie intr-un discurs televizat ca unitatile care au participat la lupte trebuie sa se odihneasca. Analisti britanici sau americani au vorbit de pauza operationala.
Obiectul tactic al Rusiei este ocuparea intregului Donbass in aceasta faza a razboiului, inceputa la mijlocul lunii aprilie. Cu eforturi extraordinare si pierderi uriase, Rusia a cucerit regiunea Lugansk, pana la 4 iulie, cum spuneam. Luptele pentru Donetk se anunta chiar si mai grele. Intrebarea este daca dupa sosirea armamentului occidental modern, in primul rand a complexelor de rachete mobile HIMARS, Rusia nu este fortata sa-si schimbe tactica.
Campania inceputa la 24 februarie a fost un esec colosal pentru armata rusa. In planurile pregatite de FSB, regimul Zelensky trebuia sa cada in cateva zile, de la invazie. Obiectivul era schimbarea puterii puterii in Ucraina. Adica trebuia operationalizata concluzia articolului lui Putin din vara 2021, Despre unitatea istorica a rusilor si a ucrainenilor. Ideea de baza era ca statul ucrainean nu poate exista decat in alianta cu Rusia, adica subordonat Rusiei, loial Moscovei. Deci, obiectivul armatei ruse era cucerirea intregii Ucraine. Dupa ce a esuat in incercarea de a ocupa Ucraina, Putin si-a redus ambitiile la cucerirea Donbass-ului si pastrarea teritoriilor ocupate in sud, in Herson. Obiectivul politic se schimbase si el, odata cel tactic. Dupa ce a esuat in inlaturarea guvernarii pro-occidentale de la Kiev, Putin a incercat sa-si creeze avantaj pe teatrul de operatiuni pentru a-l obliga pe Zelensky sa accepte conditiile de pace dictate de Rusia, un fel de Minsk 3.
Linia frontului s-a redus dramatic, operatiunile devin mai lente, mai prudente, deci mai previzibile. Aceasta etapa a razboiului care a inceput in aprilie si s-a incheiat la 4 iulie a fost dominata de artileria grea, de concentrari de trupe in raioane mici, pe doar cativa km. Rusii n-au fost atat interesati sa distruga forta vie a inamicului cat sa ocupe teritorii, ceea ce se facea in urma unor asedii clasice. Dupa cateva tentative esuate in aprilie de a organiza incercuiri ample, in care sa prinda ca intr-un cleste unitatile ucrainene din Donbass, adica putin peste 40.000 de oameni, armata rusa s-a apucat sa felieze regiunea Lugansk, ocupand fasii de teritoriu si avansand dupa mai bine de doua luni si jumatate de lupte pe o adancime de 30-40 km.
Obsesia pentru incercuirea clasica a inamicului, adica pentru tactica din al doilea razboi mondial care se preda in academiile militare de la Moscova, n-a dat roade. Nici macar orasul Severodonetk, unde s-au dat cele mai violente lupte, n-a fost incercuit iar rusii n-au prins in cleste nici o unitate militara ucraineana.
Schimbarea sefilor operatiunilor militare din Ucraina a avut ca rezultat schimbarea tacticii.
La comanda operatiunii din Ucraina ajung generali cu experienta razboiului din Siria, care sunt partial considerati de presa internationala vinovati pentru violentele impotriva populatiei civile.
Da, exact. E vorba de generalul Aleksadr Dvornikov, un militar extrem de controversat, despre care au aparut detalii picante. Au trebuit sa treaca doua luni si sa fie decimate mari unitati ale rusilor, pentru ca Putin sa-l schimbe la sfarsitul lunii mai, cu generalul Serghei Surovikin, nu mai putin controversat.
Ca sa va faceti o idee … Dvornikov a fost destuit dupa distrugerea unei armate ruse. E vorba de armata 58 care a lupta in razboaiele cecene, a participat la campania din Georgia, din august 2008, in Donbass 2014. Vorbim de o armata de elita a Rusiei. Care a fost decimata, distrusa… au mai ramas in viata doar cativa militari. Armata 58 a fost comandata de generali celebri, cei care urmaresc evolutiile din Rusia, cunosc toate aceste nume, au tinut prima pagina a presei moscovite cu ani in urma: Troscev, Samanov, Gherasimov.
Numirea lui Surovikin in fruntea grupului de armate IUG (Sud) e oarecum surprinzatoare. Nu pentru faptul ca acum 30 de ani era acuzat de moartea celor trei protestatari din centrul Moscovei, cu ocazia puciului din august 1991. Nu-mi amintesc sa fi fost vreun proces, pur si simplu Boris Eltin i-a eliberat in grup pe care care au participat la represiunea. Atunci a iesit si Surovikin din inchisoare. Dar nu din cauza asta este el controversat. Ci pentru ca a fost implicat in scandaluri de coruptie din armata, unele cu mare rezonanta publica. Una dintre cauzele slabei performante a armatei ruse este considerata coruptia generalizata. Sa numesti la comanda celui mai important grup de armate care lupta in Ucraina un general asupra caruia planeaza mari suspiciuni de coruptie echivaleaza cu un scuipat de obrazul armatei ruse.
Au fost arestati generali din FSB care s-au ocupat de planificarea invaziei din Ucraina. Si ei erau anchetati pentru coruptie. Au mai aparut informatii despre ei?
Conducerea celebrei Sectii a 5-a a FSB care se ocupa de fostele republici sovietice, adica seful si adjunctul sau. Au fost arestati si anchetati la Lefortovo, chiar in inchisoarea FSB. Apoi au fost eliberati, nu e clara soarta lor, oricum.
Generalul Beseda, care conducea operatiunile de spionaj, inclusiv in Tarile Baltice, a fost arestat pentru a explica de ce n-a functionat nimic la invazie, si cum a cheltuit sumele uriase de care a dispus. O observatie: FSB e serviciul de contraspionaj, cel de spionaj este SVR, fosta Directia I-a a KGB. Sectia a 5-a condusa de Beseda nu face spionaj clasic, ci se implica activ in viata politica a fostelor republici sovietice. Principala atributie a Sectiei a 5-a este sa aduca si sa mentina la putere in aceste state guverne loiale Moscovei. De anchetarea conducerii Sectiai a 5-a s-a ocupat Directia a 9-a a FSB, personal generalul Verteaskin.
Andrei Soldatov, unul dintre putinii analisti care au informatii si mai si inteleg ce se intampla in serviciile secrete rusesti, atrage atentia asupra altui fenomen, anume faptul ca acestea revin la functiile initiale ale politiei politice staliniste, NKVD. A crescut represiunea brutala si a scazut impactul metodelor moderne, cum ar fi atacurile cibernetice, dezinformarea, propaganda. S-a revenit la lagarele de filtrare, dupa modelul celor controlate de SMERS, in cel de-al doilea razboi mondial. Are loc un proces tot mai agresiv de curatare a elitei, prin santajul cu materiale compromitatoare, arestarea in locuri publice, acuzarea ziaristilor care indraznesc sa spuna adevarul sau a avocatilor care apara victimele abuzurilor statului ca sunt spioni straini.
Cum s-a terminat aceasta a doua etapa a razboiului? E victoria Rusiei? Pretul platit pentru aceste victorii e prea mare?
Obiectivul lui Putin era sa stearga impresia deplorabila a primei etape a razboiului si sa obtina victorii, cat de mici, dar victorii sa fie. Pentru el, victoria inseamna cucerirea de teritoriu. Fara victorii, regimul sau ar fi fost amenintat, pentru ca Putin s-ar fi dovedit neputincios sa livreze populatiei, in schimbul loialitatii si sustinerii, victorii militare. Pentru Kremlin, acei cativa zeci de km cuceriti in Lugansk reprezinta o victorie. Pierderile au fost uriase, unitati intregi au fost decimate. Iar in ultimele saptamani, armata statea in spatele artileriei. Dupa bombardamente de tipul celor din Cecenia, cu tunuri lipsite de precizie, dar cu covoare de bombe, care distrug absolut tot, atacau din trei parti unitatile de mercenari. Acum sunt mai multe firme, nu doar Wagner. Nu mai sunt oameni cu experienta solida militara, cum a fost recrutati in 2014-2015. Apoi sunt unitati de voluntari. In acest unitati pot lupta de la puscariasi, carora li se promite eliberarea din inchisoare. Ar fi vorba de cateva sute de persoane. Mai lupta si circa 6000 de kirghizi si tadjici carora li s-a promis cetatenia rusa. Dupa mercenari si voluntari intrau in localitatile cucerite unitatile para-militare ale separatistilor din Lugansk si Donetk. Unitatile armatei ruse stau undeva pe margine, si se uita la toata aceasta desfasurare. In fond, purtatorul de cuvant al Ministerul Apararii s-ar putea sa nu minta foarte mult atunci cand reduce pierderile la doar cateva mii de oameni. Acestia sunt mortii Ministerului Apararii. Dar, mai sunt pierderile Ministerului de Interne si Garzii Nationale. Sunt socotite separat. Cat priveste unitatile de mercenari, ele nu exista oficial, legislatia ruseasca le interzice. Deci sunt mortii nimanui. Mai sunt unitatile de voluntari, cei care semneaza contract in care e stipulat ca familia primeste o mare suma de bani. La o televiziune ruseasca a si fost difuzat un reportaj in care o familie se lauda ca a luat o masina cu banii primiti pentru cineva care a murit la razboi, deci era un bun exemplu de urmat.


Si de ce s-a terminat acum aceasta etapa? Cat de mult a inclinat balanta in favoarea ucrainenilor armele primite de la occidentali?
HIMARS e abrevierea de la High Mobility Artillery Rocket System, un complex american de rachete cu raza scurta si medie de actiune. Sunt senzationale, n-am crezut ca rusii sunt total neputinciosi in fata lor.
Ca sa ma intelegeti corect. Teoretic, ce putin, rachetele trase de HIMARS ar fi trebuit sa fie interceptate de sistemele rusesti S 300 si S 400. Asa am citit ca se va intampla. Rusii nici macar nu vad rachetele trase de ucraineni, nici vorba sa le intercepteze. Viteza unei rachete americane este de 2.5 Mach, adica peste 3000 km pe ora. Aceste rachete lovesc tinte aflate la 80 km in 94 secunde. Aceste rachete zboara foarte jos, mai jos decat orice alta racheta balistica sau de croaziera. Lansatoarele sunt pe masini, asa incat, imediat dupa ce au tras, au parasit zona. Pana cand explodeaza racheta, masina e deja cateva sute de metri mai departe de locul din care a tras. Asa ca lui Putin nu-i ramane decat sa faca bilantul pierderilor dupa fiecare zi si sa spere ca va gasi o solutie ca sa anuleze acest avantaj tactic.
La sfarsitul lunii iunie in Ucraina erau 8 instalatii apoi 12. Nu aparusera inca fotografii pe retelele sociale, era ceva misterios. Dar au inceput sa traga, fara ca armata ucraineana sa-si asume aceste lovituri. Pana la 1 iulie au lovit cel putin 10 tinte rusesti, depozite de armament si munitii, puncte de comanda. Apar imagini video, de ambele parti. Era clar, erau rachete HIMARS. Erau lovite tinte aflate intre 50 si 75 km in spatele frontului, in regiunile Herson, Lugansk, Donetk. Rachetele trase de ucraineni sunt ghidate prin GPS, sunt mult mai precise decat cele rusesti. Si lovesc cu prioritate depozitele de munitii, de combustibil. Rusii n-au stat niciodata bine la logistica de razboi. Nimic nu e automatizat, cara munitia cu bratele. Cum nu au camioane de transport, linii de comunicatii si nici nu inteleg cum functioneaza logistica militara cu retea de depozite pentru a deservi mai multe unitati, ei tin in spatele liniei frontului, la 20-30 km depozitele care astfel sunt tinte facile pentru rachetele HIMARS care pot sa bata la 80 km.
Singura solutie la indemana pentru rusi ar fi sa-si puna la punct logistica, sa mute depozitele de armament, munitie, comandamentele la peste 90 km distanta de linia frontului, ca sa iasa din raza de actiune a rachetelor HIMARS. Asta cu conditia ca americanii sa nu trimita rachete care lovesc tinte situate la 299 km.
Ce urmeaza sa se intampla in aceasta vara? La ce sa ne asteptam?
Zelensky a anuntat ofensiva in regiunea Herson. Cred ca din punct de vedere politic are mare nevoie de o victorie militara. Rusia nu mai are resurse ca sa continue sustinut ofensiva in Donetk si are nevoie de timp ca sa-si odihneasca trupele si sa-si complecteze unitatile decimate. Reactia armatei ruse la loviturile de o precizie chirurgicala ale rachetelor HIMARS a fost sa bombardeze imprastiat orasele, mai ales tintele civile. Imaginile infioratoare ale victimelor acestor bombardamente n-au facut decat sa reconfirme, odata in plus, ca ucrainenii lupta pentru o cauza dreapta, iar pentru noi, cei din Occident, ca trebuie sa ajutam si mai mult greu incercatul popor ucrainean. Suntem generatia care o sa-si aminteasca atat timp cat va trai de Liza, fetita de 4 ani, ucisa la Vinita, la sute de km departare de linia frontului, de o racheta ruseasca.
Ca ofensiva ucraineana din Herson sa aiba succes, Occidentul ar trebui sa-i dea lui Zelensky tancuri si avioane de lupta. Dupa pierderile din Donbass, nu stiu daca armata ucraineana poate declansa o contraofensiva de proportii. Chiar daca autoritatile de la Kiev au cerut repetat populatiei din zona se plece, multi oameni au ramas si sunt utilizati ca un scut viu de trupele ruse. In cele patru luni de la ocuparea regiunii Herson, rusii si-au construit o retea de fortificatii care va fi greu de cucerit si au incercat sa integreze si sa loializeze populatia. Au schimbat actele, numerele de la masini, au blocat internetul, au introdus doar televiziunile rusesti. Iar acum se pregatesc sa organizeze referendumuri. Nu e clara intentia lui Putin, daca vrea sa anexeze la Rusia aceste teritorii sau sa puna bazele unui satelit, de tipul republicilor populare Donetk si Lugansk.


