"N-am fost in stare si nici n-am putut sa-mi imaginez ca, dupa 40 de ani de munca pe taramul pedagogic, voi trece printr-un calvar de nedescris atat eu, cat si colegii mei. Acum recunosc ca trebuia sa procedez calm, sa fiu mai rabdator, mai bine-zis, mai diplomat". Sunt doar cateva fraze din explicatia scrisa de profesorul de la Balti pe numele directorului gimnaziului in legatura cu incidentul din 15 noiembrie,scrieTimpul.md.
Vezi explicatia integrala scrisa de profesorul de la Balti pe numele directorului gimnaziului:
Domnului director SP-5, Balti, Ion Vovc
de la profesorul Victor Cravcenco
Explicatie
N-am fost in stare si nici n-am putut sa-mi imaginez ca, dupa 40 de ani de munca pe taramul pedagogic, voi trece printr-un calvar de nedescris atat eu, cat si colegii mei. Acum recunosc ca trebuia sa procedez calm, sa fiu mai rabdator, mai bine-zis, mai diplomat.
Insa zile la rand, anume in Grupa 13, la salutul meu „Buna ziua!”, raspunsul era „Mi russkie” sau „Belti - russkii gorod”. Nu o data am incercat sa le lamuresc ca majoritatea locuitorilor municipiului o constituie moldovenii si numai o mica parte le revine minoritarilor.
Discutam cu ei, le aduceam exemple de oameni vestiti, dar ei cautau sa insulte cat mai mult acest popor („biki”, „muli” s.a.) si limba lui materna. Insa argumentele mele n-au ajuns la constiinta elevilor, probabil, din cauza influentei negative a unor persoane interesate sau, poate, a fost o provocatie politica aflata in spatele copiilor, mai bine zis, o „iscoada”, pe care n-o cunosc, dar inteleg din care parte putea sa vina.
Ma doare sufletul ca discutiile mele cu elevii de a studia si a vorbi macar cat de putin in limba tarii in care locuiesc, de a cunoaste istoria, traditiile si obiceiurile ei au fost in zadar. Singura reactie era „Belti – russkii gorod”. Asta s-a repetat zile la rand, pana cand s-a umplut cupa rabdarii si mi se pare ca n-am vorbit eu, ci am dar frau liber emotiilor care vorbeau pentru popor, limba, tara.
Mai tarziu, meditand asupra faptului respectiv, am inteles ca nu trebuia sa vorbesc aspru, prea dur cu ei, dar prin vorbele grele voiam sa-i conving ca fiecare om, chiar si bastinasii acestui pamant au dreptul la demnitate, mandrie, onestitate si nu trebuie sa fim pangariti de nimeni, insultati mai ales de catre elevi.
Da! Recunosc ca n-am putut sa-mi pastrez calmul, am vrut ca tanara generatie de alte nationalitati sa stimeze si sa respecte acest popor cu care locuieste impreuna.
Regret mult ca nu am procedat intr-un mod mai calm, mai binevoitor, ca sa nu aduc aceasta grea povara pe umerii colegilor mei. Va sunt adanc recunoscator pentru ca ma intelegeti corect ca n-am facut-o intentionat si, daca puteti, sa-mi dati iertare pentru cele intamplate.
N-am vrut sa incomodez sau sa ofensez pe nimeni, ci doar vocea mea stridenta si rasunatoare a fost un ecou, un rasunet viu la adresa stramosilor nostri care au stropit cu sangele lor acest sfant pamant.


