Vom avea alegeri parlamentare pe 11 iulie. Maia Sandu a semnat decretul privind dizolvarea Parlamentului si a anuntat data anticipatelor. Anuntul a fost facut la o ora dupa ce starea de urgenta, care impiedica desfiintarea actualului legislativ, a fost declarata neconstitutionala de Inalta Curte.
Textul INTEGRAL al hotararii Curtii Constitutionale:
Miercuri, 28 aprilie 2021, Curtea Constitutionala a pronuntat Hotararea nr. 15 pentru controlul constitutionalitatii Hotararii Guvernului cu privire la propunerea declararii starii de urgenta nr. 43 din 30 martie 2021 si a Hotararii Parlamentului privind declararea starii de urgenta nr. 49 din 31 martie 2021 (sesizarile nr. 81a/2021 si nr. 82a/2021).
Circumstantele cauzei
La originea cauzei se afla doua sesizari depuse de dl Octavian Ticu, de dl Sergiu Litvinenco si de dna Veronica Rosca, deputati in Parlamentul Republicii Moldova.
Autorii sesizarilor i-au solicitat Curtii sa verifice constitutionalitatea Hotararii Guvernului cu privire la propunerea declararii starii de urgenta nr. 43 din 30 martie 2021 si a Hotararii Parlamentului privind declararea starii de urgenta nr. 49 din 31 martie 2021.
Analiza Curtii
Curtea a verificat constitutionalitatea Hotararea contestata a Parlamentului prin prisma articolelor 1 alin. (3), 6, 27, 40, 46 si 73 coroborate cu articolele 23 si 54, si articolul 85 din Constitutie.
Curtea a retinut ca declararea starii de urgenta reprezinta o prerogativa care apartine exclusiv Parlamentului [articolul 66 lit. m) din Constitutie]. Totodata, aceasta competenta trebuie exercitata cu precautie, avand in vedere impactul care il produce asupra drepturilor fundamentale ale persoanelor. In primul rand, pentru a declara starea de urgenta, Parlamentul trebuie sa-si bazeze decizia pe date care impun adoptarea unor masuri urgente de catre autoritati. In al doilea rand, decizia de a declara starea de urgenta trebuie sa fie o masura ultima ratio, ca raspuns la un pericol cu caracter exceptional, care presupune ca masurile sau restrictiile obisnuite privind protectia sigurantei, sanatatii si a ordinii publice trebuie sa fie insuficiente. Pericolul in discutie trebuie sa fie efectiv sau iminent, iar efectele sale trebuie sa implice intreaga natiune intr-o masura in care ii pericliteaza existenta.
Cu privire la respectarea procedurii de declarare a starii de urgenta, Curtea a observat ca Constitutia nu-i acorda Parlamentului suficiente instrumente pentru a colecta de sine statator informatii privind eventualele pericole de natura sa afecteze grav functionalitatea statului sau viata obisnuita a populatiei. Autoritatea competenta de a colecta informatii despre situatia reala din tara, inclusiv informatii referitoare la eventualele pericole sociale si a evalua necesitatea declararii starii de urgenta este Guvernul, care asigura realizarea politicii interne si externe a statului si care exercita conducerea generala a administratiei publice [articolul 96 alin. (1) din Constitutie], si Presedintele Republicii Moldova, daca necesitatea starii de urgenta este impusa, inter alia, de asigurarea securitatii nationale sau a ordinii publice [articolele 77 si 87 din Constitutie]. Astfel, desi Parlamentul poate declara starea de urgenta, aceasta competenta devine activa atunci cand necesitatea declararii starii de urgenta este solicitata si motivata in mod corespunzator de autoritatea publica competenta. In caz contrar, se incalca dispozitiile articolelor 1 alin. (3), 6 si 73 din Constitutie.
Totodata, Curtea a retinut ca competenta Parlamentului de a declara starea de urgenta nu este una nelimitata. Pentru ca aceasta masura implica limitari substantiale ale drepturilor fundamentale, modifica ordinea sociala si atribuie competente suplimentare puterii executive, Curtea a notat ca Parlamentul trebuie sa aduca motive convingatoare in Hotararea sa. Parlamentul trebuie sa justifice in ce masura competentele ordinare ale executivului sunt insuficiente pentru depasirea situatiei de criza, iar pe de alta parte, in ce masura sporirea competentelor puterii executive poate compensa deficienta in discutie.
Aceasta obligatie a Parlamentului rezulta din obligatia constitutionala generala a autoritatilor de a-si motiva propriile decizii, care poate fi dedusa din articolul 54 din Constitutie si din standardele constitutionalismului european, dictate de cultura justificarii, in care fiecare exercitiu al puterii trebuie justificat.
In acest caz, Curtea a observat ca la adoptarea Hotararii contestate, Parlamentul s-a bazat pe proiectul de Hotarare inregistrat de deputati. In nota informativa a proiectului de hotarare, care ocupa o pagina, se face trimitere la rata infectarii populatiei cu virusul SARS-CoV-2 si la Raportul Comisiei pentru Situatii Exceptionale a Republicii Moldova. Cu toate acestea, nu sunt oferite argumente care sa justifice inclusiv durata starii de urgenta, i.e. doua luni, potrivit articolului 1 al Hotararii contestate.
Mai mult, Curtea a notat ca, declarand starea de urgenta si largind competentele executivului pentru combaterea pandemiei, Parlamentul nu a motivat in ce masura competentele ordinare ale executivului sunt insuficiente pentru depasirea situatiei de criza si in ce masura sporirea competentelor puterii executive poate compensa deficienta in discutie.
Totodata, Curtea a retinut ca la instituirea starii de urgenta, Parlamentul nu trebuie sa ofere doar argumente care se refera la restrangerea drepturilor fundamentale, odata ce este declansata o procedura constitutionala care poate fi obstructionata prin instituirea starii de urgenta. Curtea a subliniat ca Legea fundamentala trebuie citita si respectata in ansamblul ei, iar eventuala Hotarare a Parlamentului de instituire a starii de urgenta trebuie sa se refere si la procedurile constitutionale declansate si afectate in mod direct de aceasta masura, i.e. procedura dizolvarii Parlamentului sau procedura revizuirii Constitutiei.
Curtea a observat ca, in contextul declararii starii de urgenta de catre Parlament, pe rolul ei se afla o sesizare referitoare la constatarea circumstantelor care justifica dizolvarea Parlamentului, depusa pe data de 29 martie 2021, inainte de adoptarea Hotararii contestate a Parlamentului. Imprejurarea in discutie trebuia sa-i motiveze pe autorii proiectului de Hotarare sa argumenteze ponderea mai mare a scopului instituirii starii de urgenta pe o perioada de doua luni in comparatie cu scopul unei eventuale dizolvari a Parlamentului. Aceasta argumentare trebuia sa se refere si la caracterul insuficient al altor masuri legale, in comparatie cu masurile pe care le presupune starea de urgenta, pentru realizarea scopului urmarit.
Curtea a subliniat ca daca sunt suficiente masurile legale obisnuite, nu este necesara instituirea starii de urgenta si obstructionarea unor proceduri constitutionale.
Din punct de vedere constitutional, starea de urgenta reprezinta o situatie exceptionala. Caracterul exceptional reclama motive pe masura, iar instituirea starii de urgenta isi deriva legitimitatea din motivele care stau la baza ei. Curtea a observat lipsa unei motivari adecvate a Hotararii Parlamentului privind declararea starii de urgenta, din perspectiva obstructionarii unei eventuale dizolvari a Parlamentului. Prin urmare, Hotararea in discutie incalca articolul 85 din Constitutie.
Pentru ca Hotararea Parlamentului a fost adoptata cu incalcarea regulilor de procedura si pentru ca aceasta nu indeplineste exigenta minima referitoare la motivarea deciziei de declarare a starii de urgenta, Curtea a retinut ca ea contravine articolelor 1 alin. (3), 6, 27, 40, 46 si 73 coroborate cu articolul 54, si articolul 85 din Constitutie.
Pornind de la argumentele invocate, Curtea a admis partial sesizarile depuse de dl Octavian Ticu, dl Sergiu Litvinenco si dna Veronica Rosca, deputati in Parlamentul Republicii Moldova.
Curtea a declarat neconstitutionala Hotararea Parlamentului privind declararea starii de urgenta nr. 49 din 31 martie 2021.
Totodata, Curtea a declarat inadmisibile sesizarile in partea referitoare la Hotararea Guvernului cu privire la propunerea declararii starii de urgenta nr. 43 din 30 martie 2021
Aceasta hotarare este definitiva, nu poate fi supusa niciunei cai de atac, intra in vigoare la data adoptarii si se publica in Monitorul Oficial al Republicii Moldova.