Marti, 10 august 2021, Curtea Constitutionala a pronuntat Hotararea nr. 24 privind exceptia de neconstitutionalitate a articolului 129 punctul 19) din Codul fiscal (sesizarea nr. 39a/2021). Acest articol stabileste ca secretul fiscal reprezinta orice informatie de care dispun organele cu atributii de administrare fiscala, inclusiv informatia despre contribuabil ce constituie secret comercial, cu exceptia informatiei despre incalcarea legislatiei fiscale.

Circumstantele cauzei

La originea cauzei se afla sesizarea depusa de dl Dumitru Alaiba, deputat in Parlament. Autorul sesizarii i-a solicitat Curtii sa verifice constitutionalitatea articolului 129 punctul 19) din Codul fiscal. Autorul sesizarii a sustinut ca prevederile contestate contravin articolelor 34 [dreptul la informatie], 54 [restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati] si 58 [contributii financiare] din Constitutie. 

Analiza Curtii

Curtea a observat ca, in baza prevederilor contestate, informatiile care sunt catalogate drept secret fiscal nu sunt divulgate de catre organele fiscale persoanelor care le solicita. Curtea a stabilit ca dreptul de acces la informatie nu este un drept absolut si, prin urmare, exercitarea acestuia poate fi supusa unor restrangeri, in conditiile articolului 54 din Constitutie. In acest sens, Curtea a analizat: daca ingerinta in discutie este prevazuta de lege, daca ingerinta prevazuta de prevederile contestate urmareste unul sau mai multe dintre scopurile legitime prevazute in Constitutie, daca realizeaza, odata implementata, unul din aceste scopuri, daca este necesara si proportionala cu situatia care a determinat-o.

a) Cu privire la respectarea standardului calitatii legii (daca ingerinta este „prevazuta de lege”)

Curtea a notat ca definitia si conditiile de furnizare a informatiilor care constituie secret comercial isi gasesc detalierea in alte acte normative. De exemplu, articolul 2047 alin. (3) din Codul civil prevede informatiile care reprezinta secrete comerciale. De asemenea, Curtea a considerat ca prin textul „orice informatie de care dispun organele cu atributii de administrare fiscala” pot fi avute in vedere informatiile care sunt obtinute, prelucrate si gestionate de organele fiscale, avand in vedere sfera larga de functii si atributii pe care le detin (articolele 1324 si 133 din Codul fiscal).

Asadar, din analiza abstracta a normei contestate, Curtea a retinut ca ingerinta in dreptul la informatie este prevazuta de lege.

b) Cu privire la legitimitatea scopului urmarit

Pentru ca Serviciul Fiscal de Stat are obligatia de a nu divulga informatia referitoare la viata personala, la cinstea si demnitatea persoanei si are atributia de a efectua o ancheta penala in privinta infractiunilor date in competenta sa, aceste materiale fiind confidentiale, Curtea a retinut ca protectia acestor informatii urmareste mai multe scopuri legitime generale prevazute de articolul 54 alin. (2) din Constitutie: protejarea drepturilor, libertatilor si demnitatii altor persoane, impiedicarea divulgarii informatiilor confidentiale si prevenirea comiterii de infractiuni.

Curtea a retinut ca informatiile de care dispune Serviciul Fiscal de Stat pot fi incadrate, in unele cazuri, nu doar in categoria secretului fiscal, dar si in cea a secretului de stat. Astfel, interdictia comunicarii acestor categorii de informatii poate fi justificata prin alte doua scopuri legitime prevazute de articolul 54 alin. (2) din Constitutie: asigurarea securitatii nationale si a bunastarii economice a tarii.

c) Cu privire la respectarea conditiei ingerintei minime si la existenta unui echilibru corect intre principiile concurente

Dreptul de acces la informatii reprezinta primul principiu de care beneficiaza persoanele care solicita acordarea informatiilor de catre organele fiscale. Principiile care vin in concurs cu dreptul de acces la informatii sunt asigurarea securitatii nationale si a bunastarii economice, protectia drepturilor, libertatilor si a demnitatii altor persoane, impiedicarea divulgarii informatiilor confidentiale si prevenirea comiterii de infractiuni. Asadar, Curtea a observat ca toate principiile concurente au un caracter relativ. Cu alte cuvinte, niciunul din aceste principii nu are, la modul abstract, o prioritate absoluta.

Curtea a retinut ca nu se poate considera, in toate cazurile, ca interdictia furnizarii unor informatii de organele fiscale urmareste realizarea vreunui scop legitim prevazut de articolul 54 alin. (2) din Constitutie. Totodata, unele informatii detinute de Serviciul Fiscal de Stat nu pot fi incadrate in categoria secretului fiscal si nu pot fi excluse din sfera interesului public, la modul abstract. Totusi, concluziile depind de circumstantele factuale si juridice ale fiecarui caz, iar la aceste concluzii pot ajunge, pe de o parte, functionarii responsabili din cadrul organelor fiscale, carora li se solicita accesul la aceste informatii, iar pe de alta parte, judecatorii de drept comun, in eventualitatea in care sunt sesizati in privinta unui refuz al functionarilor de a asigura accesul la informatii.

Curtea a considerat ca interdictia absoluta a divulgarii secretului fiscal este o sarcina excesiva pentru persoanele care solicita furnizarea unor informatii si, prin urmare, dreptul lor de acces la informatii este garantat, la modul abstract, de o maniera insuficienta.

In aceste conditii, Curtea a retinut lipsa unui echilibru corect intre principiile concurente, i.e. dreptul de acces la informatii, garantat de articolul 34 din Constitutie, si scopurile legitime, prevazute de articolul 54 alin. (2) din Constitutie (asigurarea securitatii nationale si a bunastarii economice, protectia drepturilor, libertatilor si a demnitatii altor persoane, impiedicarea divulgarii informatiilor confidentiale si prevenirea comiterii de infractiuni). Curtea a considerat ca echilibrul corect ar putea fi asigurat prin punerea in balanta si ponderarea principiilor concurente de catre organele fiscale si instantele de judecata.

Prin urmare, Curtea a stabilit ca organele fiscale si instantele de judecata trebuie sa evalueze cererile de furnizare a unor informatii in functie de circumstantele factuale si juridice ale fiecarui caz concret. Aceasta evaluare se face prin punerea in balanta a drepturilor si intereselor concurente si prin asigurarea unui echilibru corect intre aceste principii, pornind de la criteriile si rationamentele mentionate in Hotararea Curtii Constitutionale nr. 29 din 12 decembrie 2019.

Hotararea Curtii: 

Pornind de la argumentele invocate, Curtea: 

1. A admis partial sesizarea privind controlul constitutionalitatii articolului 129 punctul 19) din Codul fiscal, depusa de catre dl Dumitru Alaiba, deputat in Parlamentul Republicii Moldova.

2. A recunoscut constitutional articolul 129 punctul 19) din Codul fiscal in masura in care organele fiscale si instantele de judecata pot verifica, la examinarea cazurilor privind accesul la informatii, existenta unui scop legitim pentru ingradirea accesului la informatiile care constituie secret fiscal si pot pune in balanta principiile concurente. 

Aceasta hotarare este definitiva, nu poate fi supusa niciunei cai de atac, intra in vigoare la data adoptarii si se publica in Monitorul Oficial al Republicii Moldova.