„Totusi, in primul an de mandat, presedintele Maia Sandu a reusit sa-si creeze conditii prielnice pentru eventuala realizare in urmatorii ani a multora din lucrurile promise. In acest context, este de mentionat ca succesul Maiei Sandu, se datoreaza mai mult erorilor comise de liderul PSRM, decat propriilor virtuti politice si administrative…”
In asteptarea vremurilor bune...
Pe 15 noiembrie se implineste un an de la alegerea Maiei Sandu in functia de presedinte al Republicii Moldova. Proclamand vremea oamenilor buni!, liderul Partidului Actiune si Solidaritate (PAS) a reusit sa se revanseze pe principalul sau contracandidat – Igor Dodon, lider al Partidului Socialistilor din Republica Moldova (PSRM), care a invins-o la prezidentialele din 2016.
Dupa expirarea a ¼ din mandatul prezidential al Maiei Sandu e oportun sa ne intrebam ce a reusit domnia sa sa realizeze din cele promise? Raspunsul este evident – putine, chiar foarte putine lucruri concrete. Totusi, in primul an de mandat, presedintele Maia Sandu a reusit sa-si creeze conditii prielnice pentru eventuala realizare in urmatorii ani a multora din lucrurile promise. In acest context, este de mentionat ca succesul Maiei Sandu, se datoreaza mai mult erorilor comise de liderul PSRM, decat propriilor virtuti politice si administrative. De buna seama, dupa demisia guvernului Chicu, care nu a putut suporta coalizarea PSRM cu Partidul Sor (PS), evolutiile politice din tara au intrat in albia alegerilor parlamentare anticipate. Asta, inclusiv, datorita faptului ca nici Mariana Durlesteanu, candidatul PSRM la functia de premier, nu s-a aratat dispusa sa fie exponent al majoritatii PSRM&PS.
Asadar, perceptia cvasiunanima a alegatorilor a fost ca parlamentarele anticipate, provocate de promiscuitatea politica a PSRM, s-au transformat, de fapt, in al treilea tur de scrutin prezidential, in cadrul caruia Maia Sandu i-a aplicat lovitura de gratie contracandidatului, Igor Dodon. In consecinta, noua guvernare monocromatica a PAS si-a inceput activitatea, in august 2021, sub lozinca – Moldova vremurilor bune!
Daca ne-am referi la alte aspecte ale primului an de mandat prezidential, ar trebui sa constatam ca, cu exceptia deschiderii manifestate de Uniunea Europeana (UE) si de statele membre ale acesteia, precum si de catre alti parteneri de dezvoltare, soldata cu un consistent suport financiar si anti-COVID-19, nu prea avem ce-i pune la activ Maiei Sandu. Dimpotriva, exista un sir de caracteristici ale guvernarii PAS, care mai degraba trezesc ingrijorari decat temei pentru optimism:
- lipsa personalitatilor politice carismatice, cu exceptia Maiei Sandu insasi si, in general, lipsa cadrelor calificate pentru administrarea treburilor publice;
- lipsa experientei si flexibilitatii politice, a capacitatilor de comunicare eficienta, necesare pentru a-si crea si eventuali aliati, nu doar inamici politici;
- dogmatismul intransigent in promovarea postulatelor programatice anticoruptie, in special a asa-zisei curatenii generale, care inlatura din functiile publice ca un tavalug nu doar persoanele compromise, ci si pe cele fara vreo vinovatie dovedita, facandu-se abstractie de calificarea celor demisi, chiar daca guvernarea PAS nu prea are cu cine ii inlocui etc.
Metehnele mentionate ale guvernarii PAS sunt amplificate de criza pandemica si, pe neasteptate, de criza energetica. Aceste crize, precum si altele care abia se intrevad, cer resurse financiare si administrative neplanificate pentru solutionarea lor. Astfel, are loc devierea eforturilor guvernantilor de la realizarea multiplelor sarcini proclamate, ceea ce inseamna ca votantii PAS ar trebui sa mai astepte pana vin vremurilor bune, anuntate de formatiune si presedintele Maia Sandu. Se dovedeste ca vremurile bune depind nu doar de bunele intentii ale politicienilor, ci si de alti factorii – climaterici, de conjunctura regionala si internationala, de interesele geopolitice si geo-economice ale partenerilor strategici etc.
In cautarea timpului pierdut...
In circumstantele mentionate, principala forta de opozitie – PSRM, incearca sa-si intrevada sansa revansei pentru infrangerile la alegerile prezidentiale si parlamentare. In acest sens, pe fundalul scumpirilor provocate de criza energetica, liderul formatiunii, Igor Dodon, cere demisia presedintelui Maia Sandu si dizolvarea Parlamentului in vederea convocarii urgente si concomitente a alegerilor prezidentiale si parlamentare anticipate. Acest demers trezeste nedumeriri, fiindca in actualele conditii alegerile prezidentiale si parlamentare anticipate pot avea loc doar ca urmare a unei revolte populare sau a unei lovituri de stat. Un astfel de scenariu este practic imposibil, intrucat liderii actualei opozitii – Vladimir Voronin si Igor Dodon sunt incapabili sa organizeze astfel de evenimente. Mai mult, detinand cele mai inalte functii in stat, ei si-au manifestat slabiciunea, cedand puterea in 2009, dupa asa-zisa revolta a tinerilor, de frica sa nu fie persecutati ulterior.
Niciodata, nici Igor Dodon si nici aliatul sau din coalitia Blocului Comunistilor si Socialistilor (BCS) – octogenarul Vladimir Voronin, nu s-au manifestat ca personalitati cu caracter, capabile sa-si riste propria bunastare, devenind lideri protestatari sau pucisti. Asa ca guvernarea PAS poate continua fara frica sa calce prin toate strachinile posibile, avand mare noroc de calitatea liderilor opozitiei comuno-socialiste. La toate acestea se mai adauga si faptul ca, recent, Igor Dodon s-a transformat din politician in ONG-ist. Ironia sortii e ca propagandistii PSRM detesta si stigmatizeaza ONG-istii drept principala forta motrice a eventualelor revolutii oranj, de care fruntasii BCS se tem ca dracul de tamaie. In acest sens, este absolut ingrata situatia in care s-a pomenit inca liderul PSRM, iar indemnul sau la provocarea alegerilor prezidentiale si parlamentare anticipate nu are deocamdata sorti de izbanda.
Renuntand la calitatea de deputat si asumandu-si-o pe ce de ONG-ist, detestata de proprii camarazi, Igor Dodon isi propune sa impulsioneze relatiile economice moldo-ruse. Insa Igor Dodon si-a mai propus si anterior sa realizeze acest obiectiv, atunci cand detinea functia de sef al statului. Chiar in primul an de mandat prezidential, la 7 septembrie 2017, Igor Dodon s-a intalnit cu co-presedintele Asociatiei ,,Delovaia Rossia”, Igor Caika, pentru a pune la cale promovarea cooperarii intre comunitatile de afaceri din Republica Moldova si Federatia Rusa. Dupa astfel de intalniri, Igor Dodon, de obicei, promitea investitii rusesti anuale de $1 miliard, dar nimeni nu-si poate aminti ce investitii s-au facut in economia tarii pe timpul mandatului sau prezidential. Este adevarat ca in acea perioada a inflorit business-ului de familie.
Intelepciunea populara spune ca ce n-a invatat Ion, nu invata nici Ionica. La fel, ce n-a facut presedintele Dodon, nu va reusi nici ONG-istul Igor Nicolaevici. Pacat de timpul pierdut aiurea. De aceea, in loc sa viseze la alegeri anticipate pentru revansa impotriva PAS si a reveni la guvernare, Igor Dodon ar face mai bine sa-si scrie autobiografia politica cu eventualul generic ... in catarea timpului pierdut.
Concluzii
Primul an de aflare a Maiei Sandu in functia de sef al statului nu a convins cetatenii tarii ca chiar a venit vremea oamenilor buni. Succesul Maiei Sandu a devenit si succesul PAS, care a reusit sa preia intreaga putere in stat datorita greselilor comise de PSRM si liderul acestuia. Dupa toate aparentele, anuntata venirii vremurilor bune, odata cu instaurarea unei guvernari monocromatice, se amana pentru timpuri mai indepartate.
Pretentia PSRM de a se revansa impotriva PAS, provocand alegeri prezidentiale si parlamentare anticipate este, deocamdata, neintemeiata din cauza calitatii actualilor lideri ai opozitiei comuno-socialiste, care s-au compromis iremediabil de-a lungul carierii lor politice. In acest sens, ultimele sondaje de opinie realizate dupa izbucnirea crizei energetice si dupa acutizarea crizei pandemice, arata ca, actualmente, sansele PSRM de a se revansa sunt iluzorii.
In ultimii 20 de ani liderii politici moldoveni nu au inventat nimic mai bun decat sa perpetueze pendularea Republicii Moldova intre centrele de atractie – Uniunea Europeana si Rusia. In aceste circumstante nu e de mirare ca creste constant ponderea cetatenilor moldoveni care si-ar dori o eventuala unire a Republicii Moldova cu Romania, ponderea respectiva ajungand la peste 40%. S-ar parea ca unionismul are sansa sa devina un trend politic de succes. Dar, deocamdata, nu e cazul, fiindca duzina de lideri autoproclamati unionisti este incapabila sa-si uneasca eforturile pentru unire. Preocuparea lor preferata este sa se eticheteze reciproc drept diversionisti etc., si sa-si etaleze orgoliile belicoase.
Victor Pelin pentru IPN