Un deputat PAS a adresat un demers catre Curtea Constitutionala privind revizuirea hotararii in ceea ce priveste conceptul de ”formalizare a majoritatii parlamentare”

Oazu NANTOI, DEPUTAT PAS: "Inteleg ca, daca eu asi cauta like-uri, trebuia sa critic vehement coalitia Sor-Dodon. Insa, revin la dimineata zilei de azi, am depus la Crutea Constitutionala un demers (fara nici o putere juridica) prin care incerc sa atrag atentia CC la faptul ca deciziile ei privind rolul ”majoritatii parlamentare constituite” sunt gresite. Cunosc prevederile (Art.140) (2) din Constitutie: ”Hotaririle Curtii Constitutionale sint definitive si nu pot fi atacate”. Insa, aceasta nu inseamna ca eu sunt obligat sa renunt la propria mea pozitie in ceea ce priveste interpretarea Constitutiei. 

Republica Moldova, timp de aproape treizeci de ani de la momentul obtinerei independentei, trece printr-un proces sinuos de consolidare a statului de drept si democratiei politice. Nu rareori s-a ajuns la situatii cind activitatea structurilor de stat a fost subordonata intereselor personale si de grup, pe cind fenomenul coruptiei la nivel inalt compromite democratia politica si insasi proiectul statalitatii Republicii Moldova. Spre regret, s-a ajuns la situatii cu derapaje grave de la normele constitutionale in functionarea structurilor de stat cu constatarea caracterului captiv al statului de catre Parlament. Inclusiv, luptele pentru mentinerea controlului ilegal asupra structurilor de stat au degradat pina la situatii, cind factorul pretins politic s-a rasfrins negativ asupra activitatii Curtii Constitutionale, sau a determinat modificari conjuncturiste in Constitutia Republicii Moldova.

In prezent, Republica Moldova se afla intr-o situatie cind cetatenii statului, prin participare la alegerile Presedintelui statului, in luna noiembrie 2020, au demonstrat dorinta lor ca Republica Moldova sa revina in albia constitutionala si s-au pronuntat pentru suprematia legii in calitate de valoare suprema intr-un stat de drept. Or, la moment este evident conflictul intre asteptarile cetatenilor Republicii Moldova si calitatea Parlamentului, ales in conditiile captivitatii statului."

Oazu Nantoi spune ca solutionarea acestei crize politice poate fi atinsa in conditiile respectarii stricte a normelor si spiritului Constitutiei statului, fara ca conjunctura politica imediata sa afecteze interpretarea raportului intre atributiile constitutionale ale Parlamentului si Presedintelui statului.

Textul demersului: "Onorata Curte! In calitatea mea de deputat in Parlamentul Republicii Moldova, dar si de cetatean in primul rind, am incercat sa supun unei analize critice mai multe prevederi din Constitutia Republicii Moldova si am ajuns la urmatoarele concluzii:

1. Constitutia RM a fost adoptata la 29 iulie 1994 si atributiile Presedintelui statului, precum si procedura de desemnare a candidatilor la functia de Prim-ministru (art.98 p.1), au fost fixate in situatia cand Presedintele statului era ales prin vot direct al cetatenilor;

2. In Constitutie sunt fixate atributiile Parlamentului si Presedintelui statului. Totodata, in Constitutie nu exista sintagma de ”republica parlamentara”. Prin urmare, utilizarea termenului de ”republica parlamentara” nu poate avea vreo un impact asupra interpretarii atributiilor concrete ale Parlamentului si Presedintelui statului, fixate in Constitutie;

3. Art. 3 din Constitutie stipuleaza: ”Republica Moldova este un stat de drept, democratic, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile lui, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sint garantate”. Or, notiunea de ”stat de drept, democratic” este una complexa, bazata pe separarea si echilibrul atributiilor ramurilor puterii, desfasurarea regulata a alegerilor libere si corecte; prioritatea absoluta ale drepturilor fundamentale ale omului; libertatii mass media etc.;

4. Calitatea Parlamentului de ”organ reprezentativ suprem” nu implica monopolizarea calitatii de reprezentativitate de Parlament, in situatia cand: Art.2(1) ” Suveranitatea nationala apartine poporului Republicii Moldova, care o exercita in mod direct si prin organele sale reprezentative, in formele stabilite de Constitutie”. Prin urmare, Constitutia Republicii Moldova stipuleaza univoc ca Parlamentul nu detine monopolul asupra reprezentativitatii, - Parlamentul este organul reprezentativ suprem, dar nu singurul organ reprezentativ.

5. In plus, Constitutia prevede procedee identice de alegere atit a Parlamentului (Art.61(1)), precum si a Presedintelui statului (Art.78(1)), - ”prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat”. Totodata, nu exista motive de a considera ca Presedintele statului, ales ”prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat”, este mai putin responsabil in fata cetatenilor decit deputatii din presupusa ”majoritate”, in situatia cind Art. 55,

”Exercitarea drepturilor si a libertatilor” in egala masura se refera la toti cetatenii statului;

6. Inclusiv, ”reprezentativitatea Parlamentului” nu poate fi una absoluta, tinand cont de:

a) rata de participare a cetatenilor la alegerile parlamentare;

b) impactul pragului electoral, propriu pentru sistemul electoral proportional aplicat la alegerile parlamentare in Republica Moldova , in urma existentei caruia nu toti concurentii electorali, sustinuti de cetateni, ajung in componenta Parlamentului;

c) fenomenul traseismului politic.

7. In conditiile cind pluralismul politic nu poate fi restrictionat, chiar si in cazul existentei pragului electoral (4%-6%) pentru sistemul electoral proportional, sau desfasurarea alegerilor parlamentare in baza unui sistem electoral mixt, in componenta Parlamentului pot ajunge un numar excesiv de mare (vezi cazul statului Israel, de exemplu) de partide si deputati independenti, fapt care face imposibila identificarea univoca a candidatului la functia de Prim-ministru prin ”vointa exprimata de alegatori” in cadrul alegerilor parlamentare;

8. In Art. 66 al Constitutiei sunt formulate atributiile de baza ale Parlamentului. Insa, in Constitutie nu este mentionata norma privind obligativitatea formarii vreo unei majoritati (fractiuni) formalizate pentru exercitarea acestor atributii. Inclusiv, aceasta se refera la Art.66 j), cand Parlamentul ”alege si numeste persoane oficiale de stat, in cazurile prevazute de lege”;

9. Lipsa acestei obligativitati recurge univoc din Art.68 al Constitutiei din care rezulta ca toti deputatii, indiferent de optiunile lor politice si modul de accedere in Parlament, sunt ”in serviciul poporului”, fara a fi fixate in Constitutie careva situatii, care i-ar obliga pe deputati sa renunte la acest angajament fundamental in urma structurarii interne oficializate a Parlamentului. Conform Constitutiei, pentru exercitarea atributiilor de catre Parlament este necesara doar ”majoritatea deputatilor” (diferita pentru diferite cazuri – adoptarea legilor ordinare, organice, constitusionale, inclusiv formarea Guvernului), avandu-se in vedere doar numarul aritmetic necesar de deputati, fara a li se cere instituirea ”majoritatilor” pe careva criterii;

10. Din Art.68 rezulta univoc ca, indiferent de modul cum a fost ales deputatul (independent; pe lista de partid/bloc), nimeni si nimic nu poate sa-l oblige sa voteze intr-un mod sau altul in afara de perceperea lui strict personala a angajamentului asumat de a fi ”in slujba poporului”. Respectiv, calitatea de membru a vreo unei fractiuni/majoritati nu poate determina renuntarea deputatului la acest angajament, si nu poate sa-l oblige sa renunte la propria optiune in ceea ce priveste de a fi ”in serviciul poporului”, inclusiv in cazul votarii componentei si Programului de activitate a Guvernului;

11. Din Art.68 din Constitutie rezulta univoc ca fiecare deputat ales in Parlament, in mod personal decide sa-l sustina sau sa-l respinga pe candidatul la functia de Prim-ministru, propus de Presedinte, fiind ”in serviciul poporului”. Dreptul la decizia lui personala nu poate fi subminat de nici un angajament ”pe orizontala” in raport cu ceilalti deputati alesi. Art. 68 din Constitutie prevaleaza univoc asupra oricaror angajamente colective intre deputatii alesi, cum ar ”disciplina de partid”, ”doctrine politice”, ”fractiuni”, ”coalitii”, ”majoritati”, inclusiv asupra prevederilor Regulamentului Parlamentului (Legea Nr. 797, din 02-04-1996);

12. Prin urmare, lipsa sau existenta ”fractiunilor”, ”majoritatilor” in Parlament nu are, si nu poate avea vreo un impact asupra atributiilor Parlamentului si, respectiv, nu poate sa se rasfringa asupra atributiilor Presedintelui. Ceea ce inseamna ca constituirea majoritatilor, fractiunilor, coalitiilor, dar si fenomenul traseismului politic in Parlament, nu pot avea drept urmare diminuarea atributiilor Presedintelui, inclusiv a celor fixate in Art.98(1) al Constitutiei;

13. Obligativitatea propunerii pentru functia de Prim-ministru a candidatului desemnat de majoritatea parlamentara, impusa Presedintelui statului, este una anticonstitutionala, deoarece ea il priveaza univoc pe Presedintele statului de dreptul de a desemna candidatul, prevazut expres in Art.98 (1) din Constitutia RM;

In acest caz candidatul la functia de Prim-ministru va fi ”desemnat” de pretinsa majoritate parlamentara, care nu este prevazuta de Constitutie si, respectiv, nu este prevazut dreptul majoritatii de a ”desemna” candidatul la functia de Prim-ministru, in detrimentul atributiilor Presedintelui statului, formulate in Art.98 (1) din Constitutie;

14. Notiunea de ”consultare”, prevazuta in Art. 98 (1) din Constitutie nu poate echivala cu ”subordonarea” obligatorie a Presedintelui spectrului de opinii existent (la momentul efectuarii consultarilor) in Parlament. Inclusiv, Constitutia prevede univoc conditiile cind Presedintele statului poate (Art.88) dizolva Parlamentul - ”organul reprezentativ suprem”, in cazul imposibilitatii formarii Guvernului prin votul deputatilor alesi, toti fiind ”in serviciul” aceluiasi popor;

15. Art.103 (2) din Constitutie prevede incetarea mandatului Guvernului ”in cazul exprimarii votului de neincredere de catre Parlament”, pornind de la prevederile Art.68 din Constitutie, si fara a cere institutionalizarea vreo unei majoritati formalizate pentru demiterea lui;

16. Constitutia nu ingradeste nici dreptul Parlamentului de a demite Guvernul in cazul cind Guvernul a fost investit prin majoritatea voturilor deputatilor din componenta Parlamentului de aceiasi legislatura. Ceea ce inseamna ca notiunea de ”majoritate” a deputatilor alesi este una conjuncturala (fara a atribui un sens negativ acestui termen), iar existenta sau lipsa ei in Parlament nu poate avea un impact asupra atributiilor constitutionale atit ale Parlamentului, precum si ale Presedintelui statului;

17. Insasi Art. 103 (2) prezuma ca notiunea de ”majoritate” in Parlament tine de conjunctura politica, poate fi afectata de traseismul politic si este una univoc inferioara in raport cu prevederile Art.68 din Constitutie. Notiunea de ”majoritate” in Constitutia Republicii Moldova presupune coincidenta circumstantiala a perceperilor personale ale deputatilor a angajamentului de a fi ”in slujba poporului” pentru fiecare din ei in parte;

18. Totodata, in Constitutia Republicii Moldova nu exista nici prevedrea univoca care l-ar obliga pe Presedintele statului sa propuna formarea Guvernului presedintelui (reprezentantului) partidului (blocului electoral), care in urma alegerilor parlamentare a acumulat majoritatea relativa de mandate in Parlament. Aceasta obligativitate nu este prevazuta in Constitutie nici pentru situatiile cand un concurent electoral acumuleaza in urma alegerilor 51 sau mai multe mandate;

19. Votarea de catre Parlament a componentei si programului de activitate a Guvernului, propuse de un candidat la functia de Prim-ministru desemnat de Presedintele statului, nu reduce rolul Parlamentului in exercitarea controlului din partea Parlamentului asupra executivului, si nu poate fi interpretata drept reducere a atributiilor Parlamentului prevazute de Constitutie;

20. Totodata, Constitutia prevede univoc conditiile cand Presedintele statului poate (Art.88) dizolva Parlamentul - ”organul reprezentativ suprem”, in cazul imposibilitatii formarii Guvernului sau al blocarii procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni, in pofida faptului ca toti deputatii alesi sun ”in slujba” aceluiasi popor si sunt liberi in formarea oricaror ”majoritati”.

Onorata Curte,

Avand in vedere ca prin Hotararea Curtii Constitutionale nr. 7 din 4 martie 2016, Republica Moldova a revenit la alegerea Presedintelui Republicii Moldova prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat de catre cetateni, iar Hotararea Curtii Constitutionale nr. 32 din 29 decembrie 2015 prin care se introduce conceptul de ”formalizare a majoritatii parlamentare” a fost adoptata tinandu-se cont de faptul ca, la acel moment, Presedintele Republicii Moldova era ales de catre Parlament,

In conformitate cu prevederile articolului 72 din Codul Jurisdictiei Constitutionale din 16 iunie 1995 si argumentele expuse mai sus, rog respectuos sa fie examinata posibilitatea revizuirii Hotararii Curtii Constitutionale nr. 23 din 6 august 2020 in ceea ce priveste conceptul de ”formalizare a majoritatii parlamentare”.