Valeriu Saharneanu: Ce vor reformatorii Partidului Liberal?

Al doilea lucru pe care nu il vor reformatorii este re-aducerea la putere a comunistilor daca starea de criza este aprofundata si declansata procedura alegerilor anticipate in cazul in care guvernul nu va fi ales cat mai grabnic.

Al treilea lucru pe care nu il vor reformatorii este retragerea PL de la guvernare, ceea ce ar insemna o tradare a vointei electoratului sau si situarea partidului pe o panta lenta, dar sigura a disparitiei de pe scena politica si oferirea posibilitatii de infiltrare la putere a grupurilor anti-nationale si anti-europene desprinse de la Partidul Comunistilor.

Al patrulea lucru pe care nu il vor reformatorii este demolarea Partidului Liberal, ca expresie a Miscarii de eliberare si intruchipare a sperantelor de implinire a obiectivelor nationale, prin declaratiile din ce in ce mai stridente ale liderului PL, prin comportamentul lui iresponsabil si neadecvat, atitudinea fata de jurnalisti in particular si mass-media in general.

Reformatorii nu au atacat persoana liderului PL, nici a unui alt coleg, ei au atacat o problema care exista si care constitue un adevarat si real pericol pentru cauza nationala, daca la acest moment de rescruce nu este constientizata si luate masuri de prevenire. Este pericolul unui nou derapaj, care, iata, se repeta ca tras la indigo, cu cel din 1999, cand obsesia „mainilor curate" s-a dovedit a fi o perdea de fum dupa care comunistii s-au furisat la guvernare. Cu ce s-au terminat cei opt ani si opt luni de domnie comunista cunoastem noi, stiu milioane de oameni bagati in saracie, dar si sutele de tineri torturati in subsolurile comuniste. Cei ucisi de ei nu mai pot spune nimic, e datoria celor vii sa le respecte memoria si sa nu permita repetarea crimei.

Dar sa revenim la intrebarea din titlu: ce vor, de fapt, reformatorii?

Ei vor sa evite pierderea de catre Partidul Liberal a identitatii lui de partid care si-a asumat sa duca schimbarea pana la capat. Iar acest obiectiv poate fi realizat doar daca el isi pastreaza la moment si isi intareste in viitor pozitia sa la guvernare.

Reformatorii isi dau bine seama ca acest deziderat poate fi obtinut numai daca partidul procedeaza la o schimbare la fata. Oricat de mari si de multe ar fi meritele liderului, dar daca el isi supraapreciaza importanta si calitatile, nu isi vede si nu depune eforturi ca sa isi stavileasca metehnele, asa cum se intampla mai cu seama in ultimile luni cu Mihai Ghimpu, partidul se va transforma dintr-o structura atractiva, in una de respingere si neacceptare, mai cu seama, din partea generatiei tinere, cea care urmeaza sa faca schimbarea pana la capat.

Reformatorii vor democratizarea vietii interne de partid, modernizarea lui, asa cum ii sade bine unei formatiuni cu adevarat liberale, unde libertatea individului se intalneste cu posibilitatea de a-i pune in valoare capacitatile si meritele. Autoritarismul, neacceptarea altor opinii, suprimarea agresiva a spiritului critic, lucruri care se manifesta din abundenta, nu pot decat sa anchilozeze partidul, sa ii dea o fata crispata, imbatrinita si respingatoare. In asemenea structura nu are loc de viata sinceritatea, acolo se cuibareste duplicitatea, minciuna, carierismul, ipocrizia, cultul unei persoane podidita de vicii.

Or, dragostea ipocrita, adica duplicitatea, nesinceritatea, manifestata in cazul unei persoane apropriate, dotata cu o mare putere de decizie, dar care are nevoie sa i se spuna adevarul, ca leac, oricat de dur ar parea, pentru a o ajuta sa nu greseasca, sa nu ia o decizie care ulterior s-ar transforma in suferinta pentru mai multa lume, nu este altceva decat tradarea acelei persoane pe care o iubesti. Adevarul spus, formulat in declaratia Consiliului de reformare nu poate fi catalogat tradare, nu este in spirit liberal sa se aduca asemenea invective, asa cum au procedat colegii in fata presei, dar si la sedinta de sambata a Consiliului Republican. Normal ar fi fost sa se discute problema si nu sa fie demonizati cei care au avut curajul sa spuna adevarul despre o stare de lucruri.

Reformatorii au vrut si mai vor inca sa il scoata in prim-planul vietii de partid pe Dorin Chirtoaca, speranta mai multor ani de renastere nationala, democratica si europeana a Republicii Moldova. Cand au formulat dezideratul, autorii declaratiei au fost constienti ca Dorin Chirtoaca va avea de rezolvat o problema morala, Mihai Ghimpu fiindu-i ruda apropiata. Dar emergenta situatiei politice existente, gravitatea ei, nu lasa loc de amanare. Momentul cere maxima concentrare, curaj si caracter, calitati pe care am vrea sa credem ca le are politicianul Dorin Chirtoaca. Pana la urma el trebuie sa isi dea seama ca a fost ales de doua ori in functia politica de primar general al municipiului Chisinau nu pentru faptul ca este nepotul cuiva, ci pentru ca oamenii au vazut in el figura politicianului care ii reprezinta si care corespunde asteptarilor lor. In reactiile pripite si lipsite de respect pentru semnatarii Declaratiei, Dorin Chirtoaca a lasat sa se inteleaga ca refuza oferta si subscrie in intregime situatiei existente in partid, considerand propunerile reformatorilor drept „aberatii ale unor oameni cu mintea bolnava" (a fost un citat). Timpul va arata a cui minte este bolnava. Ne temem ca va fi prea tarziu, insa, pentru ca ramanand in umbra unchiului, s-ar putea sa convinga lumea ca atat curajul, cat si multasteptatul caracter nu ii sunt proprii.

Prin gestul lor, reformatorii vor sa demonstreze, in ultima instanta, ca discursul contondent, adoptat de Mihai Ghimpu in comunicarea cu mass-media si cu membrii partidului nu sunt aprobate de ei. Or, tacerea ar insemna ca asemenea derapaje pot fi trecute usor cu vederea. La fel nu sunt acceptate nici deciziile controversate luate de liderul actual al partidului, in mare parte de unul singur.

Si inca o precizare importanta: reformatorii nu au procedat in feluliîn care s-a vazut la influenta cuiva si nu au fost cumparati de nimeni. Ei nu vor fi „sapte deputati in plus" ai Partidului Liberal Democrat, asa cum afirma cu rea-credinta unii analisti aflati in solda unor oligarhi cu interese in sfera politicii. Ei s-au condus doar de sentimentul responsabilitatii fata de alegatorii care i-au trimis la guvernare ca sa le indeplineasca dezideratele politice, economice si sociale, dar nu sa capoteze in fata unor idei fixe lasand guvernarea pe seama adversarilor politici, recent desprinsi, anume pentru asemenea situatii, din randurile partidului odios al comunistilor.

Ca reformatorii au avut dreptate in toate afirmatiilor lor este si faptul ca iesirea lor in public a stricat enorm planurile Partidului Democrat, care pe de o parte lauda si incuraja consecventa liberalilor de a nu alege un prim-ministru corupt, iar pe de alta, purta tratative intense cu Partidul Liberal Democrat in ceea ce priveste preluarea ministerelor, in special, al Transporturilor si al Mediului, cazute pomana din custodia liberalilior, care tin sa plece in opozitie prin neparticiparea la constituirea unui Guvern al Aliantei pentru Integrare Europeana. De ce? Pentru ca PD are nevoie sa isi ridice raitingul atat de zdruncinat in urma scandalului Padurea Domneasca, iar aceste ministere au bugete mari si vor inregistra intrun an si jumatate cele mai vizibile rezultate, deci cu un mare capital electoral, daca desigur banii vor fi indreptati catre proiectele de imbunatatire a conditiilor de viata ale cetatenilor si nu vor fi furati. Dar cine stie ce va cantari mai greu in planurile Partidului Democrat?

Sambata, in paralel cu desfasurarea Consiliului de blam al Partidului Liberal, Marian Lupu apare cu o declaratie contrara faptelor si a actiunilor sale anterioare, si anume ca democratii nu vor vota candidatura lui Vlad Filat daca acesta va purta discutii cu deputati neafiliati, evident, avandu-i in vedere pe cei sapte deputati reformatori ai Partidului Liberal. Pentru ca neafiliatii desprinsi de la comunisti nu i-au provocat lui Marian Lupu nici o indigestie, avand cu ei negocieri permanente si avansate cu scopul inlocuirii la guvernare a liberalilor. Iata cum ura oarba intuneca mintile si interesul foarte ingust pune Partidul Liberal in slujba Partidului Democrat si il indreapta pe cararea sigura a pierzaniei.

In fine, actul reformatorilor survine din ratiunea ca din aceasta criza, Republica Moldova trebuie sa iasa fara a afecta sau a pune in pericol interesul national. Nu razbunarea, nu interesul meschin, nu interesul de partid trebuie sa prevaleze, ci viziunea clara ca alegerile anticipate sau iesirea de la guvernare a liberalilor va conduce neabatut la consolidarea fortelor politice adverse mersului european si democratic al Republicii Moldova. Iar lupta intransigenta cu politicienii corupti si cu fenomenul ca atare, lozinca care a blocat mintea decidentilor Partidului Liberal, poate fi continuata cu mai multa eficienta doar aflandu-te in interiorul arenei de guvernare si nu undeva in galeriile cele mai indepartate.