Vicepremierul pentru Reintegrare, Oleg Serebrian, a vorbit despre problema transnistreana, provocarile despre minarea scolilor si a centrelor comerciale din partea stanga a Nistrului, dar si razboiul din Ucraina, intr-un interviu oferit pentru DW.
DW: In situatia actuala, prima intrebare fireasca este legata de agresiunea Federatiei Ruse asupra Ucrainei. De la inceputul razboiului au circulat diferite zvonuri in mediul online legate de regiunea transnistreana. Care este situatia actualmente in regiune? Exista motive de ingrijorare pentru cetateni si comunitatea internationala?
Oleg Serebrian: In primele zile de razboi in societate a existat o tensiune. Era firesc, mai ales ca aveam si fundalul acesta sonor, cand in multe localitati din Republica Moldova loviturile aeriene au fost auzite. Dupa aceea, atmosfera legata de refugiatii din Ucraina fireste ca a creat o presiune psihologica asupra societatii. Prezenta trupelor ruse in zona transnistreana, dar si proximitatea geografica, la fel amplifica aceste temeri. Deci, analizele respective nu erau doar speculative, pentru ca au fost si comentatori politici seriosi, care luau in calcul posibilitatea implicarii R. Moldova intr-un fel sau altul in acest conflict sau extinderea ariei razboiului.
Totusi, trebuie sa spunem ca, in urmatoarele zile, am primit semnale linistitoare din mai multe capitale si de la institutiile noastre ca nu exista temei sa credem ca R. Moldova ar fi cumva vizata. Aceste mesaje s-au multiplicat in timp, astfel incat in momentul de fata putem spune cu un grad de certitudine mai mare ca pericolul ca R. Moldova sa fie implicata direct sau sa fie teren de actiuni militare nu exista. Asta nu inseamna ca noi suntem exonerati de riscuri in totalitate. Aceste riscuri sunt de natura economica, pentru ca R. Moldova e foarte vulnerabila si foarte expusa din aceasta perspectiva. Avem conexiuni multiple comerciale si economice, la nivelul importurilor de carburanti, de energie, cu Ucraina, Rusia, Belarus. In momentul in care, in aceste tari, sunt actiuni militare, evident ca pentru noi este un temei de alarma. In al doilea rand este problema refugiatilor. R. Moldova deja are un numar de refugiati mare. In cazul in care operatiunile militare se vor desfasura si mai aproape de frontierele noastre si va fi afectata Odessa, numarul de refugiati va fi mai mare, iar presiunea asupra noastra va creste.
Dar exista si pericole invizibile. De exemplu pericolul destabilizarii morale sau psihologice a societatii. Bunaoara, in aceste zile am observat in zona transnistreana propagarea stirii false ca mai multe scoli ar fi fost minate. Este un al treilea pericol, iar structurile noastre de forta sunt vigilente si din perspectiva de a contracara acest gen de stiri, care pot duce la destabilizarea societatii.
Dupa ce Republica Moldova a depus cererea de aderare la UE, regimul neconstitutional de la Tiraspol a declarat ca acest fapt „indica” refuzul R. Moldova da a dialoga si de a rezolva conflictul transnistrean. De asemenea, s-a declarat ca autoritatile secesioniste sunt deschise pentru dialog. Cum decurge procesul de reglementare a conflictului? In situatia actuala mai este posibila o noua runda de negocieri si in ce format?
O noua runda de negocieri in formatul 5+2 nu cred ca va mai avea loc in viitorul apropiat. Era programata pentru mijlocul lunii mai, asupra careia convenisem cu partenerii nostri din OSCE si cu cei de la Tiraspol, dar si cu alti mediatori. Presedintia poloneza a OSCE era gata sa gazduiasca o astfel de reuniune, care s-ar fi axat mai curand pe problemele tehnice din ultimii doi ani. Pandemia a produs o ruptura in procesul de negocieri, pentru ca ultima reuniune in format 5+2 a avut loc acum doi ani la Bratislava. Nu mai putem avea nici un temei de optimism pentru o noua reuniune cel putin in prima jumatate a acestui an. Ce se va intampla ulterior e greu de spus, pentru ca depinde foarte mult de cum va evolua razboiul din Ucraina, cum se va sfarsi si ce schimbari va aduce.
Sa nu uitam ca doi dintre mediatori, Ucraina si Rusia, sunt in beligeranta. Aceasta produce anumite sincope in organizarea reuniunii in format 5+2. Formatul va ramane, pentru ca este foarte greu sa umbli la el - mecanismul nu este atat de mobil precum s-ar crede. Apare intrebarea pe cine excluzi si pe cine incluzi? Sa excluzi nu ai pe cine pentru ca in el trebuie sa fie acele elemente care au o anumita influenta asupra conflictului. Am vazut in spatiul public de la noi idei legate de extinderea acestui format, care este, din punctul meu de vedere, prea extins. Formula lui este atat de greoaie incat daca am mai produce modificari in el, prin extindere, l-am invalida de fapt.
Eu cred ca discutiile legate de formatul 5+2 sunt ceea ce in filosofie se cheama „forma si continut”. Noi discutam prea mult despre forma si prea putin despre continut. Pentru mine foarte important este ce s-ar putea discuta in formatul 5+2 si cum va dinamiza sau ce repercusiuni va avea asupra temelor care vor fi discutate in acest format. Spun asta pentru ca teme de natura politica in acest format nu au mai fost discutate de foarte mult timp. Din punctul meu de vedere aceasta este intrebarea cheie si aici as atrage atentia ca s-ar putea produce schimbari.
Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (APCE) a votat in unanimitate recunoasterea starii de ocupatie a regiunii transnistrene a Republicii Moldova de catre Rusia. Stim ca in prezent in regiune sunt dislocate trupe militare ruse. Dupa aceasta declaratie, dar si in contextul razboiului din Ucraina, mai credeti ca Federatia Rusa isi va retrage trupele?
Cea mai importanta declaratie, juridic vorbind, este cea de la Istanbul. Noi vorbim de statutul de neutralitate, dar problema e prezenta trupelor ruse, care a fost invocata constant de R. Moldova. Deci, pozitia noastra a ramas in principiu coerenta in legatura cu prezenta militara rusa aici. Chiar si in perioada guvernarii lui Voronin, inclusiv si pe timpul altor guvernari, ea a fost evocata, chiar si in forurile internationale. Deci, declaratia APCE nu este singulara si vine intr-o suita logica de luari de atitudine de-a lungul mai multor ani, inclusiv cu participarea R. Moldova.
Moldova este afectata de criza refugiatilor. Aveti informatii cati cetateni ucraineni sunt in Transnistria? Ei raman acolo sau vin spre Chisinau? A cerut Tiraspolul ajutor Chisinaului?
In momentul de fata, in zona transnistreana, conform datelor pe care ni le-au furnizat ei, sunt circa 14.000 de refugiati, ceea ce este un numar foarte mare raportat la populatia din regiune. In taberele pentru refugiati sunt in jur de 500 de persoane, ceea ce inseamna ca majoritatea sunt cazati in familii. Presupunem ca este vorba de rude, pentru ca intre zona transnistreana si, mai cu seama, Odessa erau legaturi foarte stranse inca din perioada sovietica. Noi nu am creat nici un fel de impedimente structurilor internationale, care se ocupa de problemele refugiatilor, sa actioneze si in partea stanga a Nistrului, pentru ca noi nu tratam refugiatii nici dupa criterii etnice, nici dupa criterii de localizare geografica.
In mediul online au aparut informatii ca printre refugiati ar veni si militari sau formatiuni paramilitare, care ar putea sa ia parte la actiuni armate contra Ucrainei. Este adevarat?
Nu stiu in ce masura aceste informatii erau veridice sau speculative. Astfel de lucruri se pot intampla teoretic, insa nu avem nici un fel de dovezi ca ele au avut loc. Ucraina si-a inchis frontiera cu zona transnistreana la 28 februarie, iar daca s-ar fi intamplat astfel de lucruri, ele trebuiau sa aiba loc inainte. Dupa aceasta data, refugiatii care intra in zona, vin prin punctele de trecere vamala controlate de R. Moldova. Noi stim cine intra, iar cea mai mare parte a refugiatilor a venit dupa aceasta data. Deci, nu avem niciun temei sa credem ca acest lucru se intampla, cel putin, in proportii mari.
Incepand cu 12 martie, cea mai mare retea de magazine din regiune, detinuta de holdingul Sheriff, a introdus „limite temporare” la achizitionarea unor produse. Exista riscuri ca regiunea sa se confrunte cu o criza alimentara?
Nu exista. Nici nu avem un interes sa cream o criza umanitara. Deci noi suntem foarte premiabili la importul de alimente, medicamente sau combustibil. Fireste ca exista controlul vamal, iar autoritatile noastre verifica ce intra si cat intra in regiune. Acum bineinteles ca s-a schimbat geografia, iar multe produse vin din alta parte si sunt la alte preturi. Dar acest lucru este valabil si pentru R. Moldova. Este firesc ca produsele lactate procurate din tarile baltice sa aiba si alta calitate, dar si alt pret, decat cele care veneau din Ucraina. Deci, o reorientare a comertului nostru se va produce numaidecat. Cred ca R. Moldova va trece acum prin a doua faza de resetare a comertului extern, care s-a mai produs atunci cand am avut embargouri din partea Federatiei Ruse la vin sau alte produse. Va fi o resetare a importurilor, care veneau in mare parte pe filiera est-europeana. Eu cred ca aceasta reorientare a noastra spre piata occidentala va fi un lucru benefic, ca si pentru zona transnistreana.
Avem speranta ca acest razboi se va termina cat de repede posibil si ca nu vom fi implicati in acest conflict direct?
Noi avem speranta si increderea ca R. Moldova nu va ajunge sa fie implicata, dar, bineinteles, ca nimeni nu poate da o garantie. Razboiul isi are logica lui si am vazut pe parcursul istoriei acest lucru. Speram ca acest razboi va ramane localizat, deoarece cu cat mai multi actori vor fi implicati, cu atat mai greu va fi de oprit acest mecanism de razboi – el va prinde turatii si va implica o arie geografica mai mare. Noi contam pe ratiune. Acest razboi loveste nu doar in Ucraina, ci in toti. Chiar daca Europa nu este implicata direct, pierderile de natura economica sunt foarte mari si comparabile cu cele de dupa al doilea razboi mondial. Deci, cu cat mai repede se va incheia, cu atat mai bine va fi.