Vlad Filat nu poate fi premier desemnat. Curtea Constitutionala a decis ca un prim-ministru demis pentru suspiciune de acte de coruptie nu-si poate exercita mandatul.
Vezi decizia Curtii Constitutionale:
La 22 aprilie 2013 Curtea Constitutionala a pronuntat hotararea privind examinarea constitutionalitatii Decretelor Presedintelui Republicii Moldova nr. 534-VII din 8 martie 2013 privind demisia Guvernului, in partea ce tine de mentinerea in functie a Prim-ministrului-demis prin motiune de cenzura (pentru suspiciuni de coruptie) din data de 8 martie 2013 pana la formarea noului guvern si nr. 584-VII din 10 aprilie 2013 privind desemnarea candidatului pentru functia de Prim-ministru (Sesizarea nr. 10a/2013). Hotararea a fost expediata pentru publicare in Monitorul Oficial.
Circumstantele cauzei
Prin Hotararea nr. 28 din 5 martie 2013 Parlamentul a exprimat vot de neincredere Guvernului Republicii Moldova (motiune de cenzura), condus de Prim-ministrul Vladimir Filat. Neincrederea fata de Guvern a fost exprimata, in principal, pentru suspiciuni de coruptie si alte fapte conexe.
La 8 martie 2013 Prim-ministrul Vladimir Filat a prezentat Presedintelui Republicii Moldova demisia Guvernului.
In aceeasi zi, Presedintele a semnat Decretul nr. 534-VII, prin care a acceptat demisia Guvernului. Prin acelasi decret, seful statului a dispus ca Guvernul demisionar sa indeplineasca numai functiile de administrare a treburilor publice pana la depunerea juramantului de catre membrii noului Guvern.
Prin Decretul nr. 584 din 10 aprilie 2013 Presedintele Republicii Moldova l-a desemnat pe Vladimir Filat in calitate de candidat pentru functia de Prim-ministru, fiind autorizat sa intocmeasca programul de activitate si lista Guvernului si sa le prezinte Parlamentului spre examinare.
Autorii sesizarii au pretins, in special, ca retragerea increderii Parlamentului pentru motive de coruptie pune Prim-ministrul demisionat in situatia de incompatibilitate politica si morala si, prin urmare, in imposibilitate a continua exercitarea functiei, motiv pentru care Presedintele Republicii Moldova urmeaza sa desemneze un Prim-ministru interimar din randul membrilor Guvernului.
In acest context, autorii sesizarii au invocat faptul ca mentinerea in functie a Prim-ministrului unui Guvern demis prin motiune de cenzura pentru motive de coruptie este contrara principiilor statului de drept.
In acelasi context si pentru aceleasi motive, autorii sesizarii au invocat ca este incompatibila cu principiile statului de drept desemnarea unei astfel de persoane pentru functia de Prim-ministru la formarea unui nou Guvern.
Procedura
La originea cauzei se afla sesizarea depusa la Curtea Constitutionala la 11 aprilie 2013 de deputatii Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Ion Hadarca, Corina Fusu, Boris Vieru, Gheorghe Brega, Vadim Cojocaru, Oleg Bodrug, privind interpretarea articolelor 98, 100, 101, 103, 106 din Constitutie, care reglementeaza demisia Guvernului in rezultatul exprimarii votului de neincredere (adoptarii unei motiuni de cenzura) de catre Parlament.
Ulterior, autorii sesizarii au suplimentat partial temeiul si obiectul sesizarii, solicitând Curtii sa exercite controlul constitutionalitatii Decretelor Presedintelui Republicii Moldova nr. 534 din 8 martie 2013 si nr. 584 din 10 aprilie 2013, prin prisma respectarii principiilor statului de drept, consacrat de articolul 1 alin. (3) din Constitutie.
Sesizarea a fost judecata de catre Curtea Constitutionala, in urmatoarea componenta:
Dl Alexandru TANASE, presedinte,
Dl Aurel BAIESU,
Dl Igor DOLEA,
Dl Tudor PANTIRU,
Dl Victor POPA,
Dl Petru RAILEAN, judecatori
Concluziile Curtii
Audiind argumentele partilor, din continutul sesizarii, Curtea a observat ca aceasta vizeaza in esenta posibilitatea continuarii exercitarii functiei de catre Prim-ministrul unui Guvern demis prin motiune de cenzura pentru suspiciuni de coruptie.
Curtea a relevat ca, de fiecare data cand se cere verificarea constitutionalitatii unor acte juridice concomitent cu interpretarea unor prevederi constitutionale, in mod implicit verificarea constitutionalitatii include interpretarea prevederilor in cauza.
Curtea a retinut ca, in prezenta cauza, solicitarea privind controlul constitutionalitatii absoarbe solicitarea de interpretare a normelor constitutionale.
Curtea a retinut ca principiul statului de drept, fiind consacrat in Preambulul Constitutiei si in articolul 1 alin. (3), vizeaza Constitutia in integralitatea sa.
De asemenea, Curtea a statuat urmatoarele: coruptia submina democratia si statul de drept si, prin urmare, lupta impotriva coruptiei este parte integranta a asigurarii respectarii statului de drept.
Curtea a statuat, cu titlu de principiu, ca orice mandat politic trebuie sa se bazeze pe standarde ridicate in materie de integritate. In plus, in cazul in care se constata ca aceasta conditie nu este indeplinita, ignorarea acestor constatari si numirea/mentinerea in functii de conducere a unor persoane asupra carora planeaza dubii privind integritatea implica o lipsa de respect fata de statul de drept.
Curtea a relevat ca, intr-o democratie veritabila, normalitatea consta in demisionarea imediata a persoanelor care si-au pierdut increderea publica, fara a se ajunge la demitere. In acest sens, Curtea a invocat exemplul, Frantei, care a dezvoltat o practica speciala pentru aceste cazuri, supranumita Bérégovoy-Balladur, potrivit careia acuzarea unui ministru (sau chiar a unui Prim-ministru) de savarsirea unor fapte reprobabile, chiar si in lipsa unor documente judiciare, duce la demisia sau inlaturarea imediata a acestuia din functie (au fost atestate 11 astfel de cazuri pe parcursul celei de-a 5-a Republici). Urmând aceeasi logica, în Germania, Presedintele tarii a demisionat pentru accesare a unui credit în conditii preferentiale, iar Ministrul Educatiei si Ministrul Apararii – pentru suspiciuni de plagiat. In mod similar, Presedintele Ungariei a demisionat in urma unor acuzatii de plagiat.
In acelasi context, Curtea a mentionat pozitia Comisiei Europene in privinta unor situatii similare, potrivit careia: este esential pentru credibilitatea unui guvern ca persoanele care indeplinesc functii ministeriale sa se bucure de increderea publicului, de exemplu prin prezentarea demisiei atunci cand exista impotriva lor un raport in materie de integritate.
Curtea a retinut ca asemenea situatii in care persoane inlaturate de la actul de guvernare pentru motive de coruptie ar fi numite din nou in functiile de conducere supreme in stat (la intervale scurte de timp, fara a fi demonstrata netemeinicia acuzatiilor care au determinat demiterea) sunt nu doar reprobabile, ci chiar inadmisibile.
In acest context, Curtea a statuat ca este contrara principiilor statului de drept numirea in functii de conducere a persoanelor asupra carora planeaza dubii de integritate sau care au fost demise pentru motive de coruptie.
In lumina celor expuse, Curtea a retinut, cu valoare de principiu, ca statul de drept nu este o fictiune, care are doar natura declarativa. Functionarea statului de drept trebuie sa se manifeste prin actiuni practice.
Curtea a retinut ca, in respectarea principiului constitutional al statului de drept si in considerarea interesului general al cetatenilor, este imperativa luarea masurilor necesare pentru asigurarea aplicarii rapide a suspendarii sau demisionarii ministrilor si altor demnitari de rang inalt care fac obiectul unor dubii rezonabile in materie de integritate.
Curtea a retinut ca adoptarea la 5 martie 2013 a motiunii de cenzura, prin care a fost demis Guvernul, a avut loc pe fundalul izbucnirii unor scandaluri rasunatoare de coruptie cu implicarea unor membri ai Guvernului si a altor functionari guvernamentali.
Curtea a mentionat ca, desi Guvernul si-a declarat obiectivul de a lupta impotriva coruptiei, potrivit Motiunii de cenzura adoptate de catre Parlament, in randul ministrilor si altor demnitari exista cazuri atestate de persoane care sunt cercetate penal pentru fapte de coruptie.
Curtea a retinut ca faptele descrise in Motiunea de cenzura, aprobate prin Hotarare a Parlamentului, sunt confirmate prin informatii aflate in domeniul public si scurse/publicate in mass-media, cat si prin cele obtinute de la organele de urmarire penala.
Curtea a relevat ca a pornit de la prezumtia ca Parlamentul, adoptand Motiunea de cenzura, a actionat cu un inalt grad de responsabilitate, caracteristic organului reprezentativ suprem al poporului.
In acelasi timp, Curtea a mentionat ca este un fapt constatat ca acuzatiile de coruptie nu au condus nici la demisia, nici la initiativa Prim-ministrului de suspendare/demitere din functie a ministrilor si altor demnitari vizati. Din contra, Curtea si intreaga societate a asistat la tentative de obstructionare a activitatii organelor de urmarire penala, precum solicitarea demisiei directorului Centrului National Anticoruptie sau impunerea interdictiei de a asista la sedintele Guvernului.
In lumina celor enuntate mai sus, Curtea a conchis ca mentinerea unui Prim-ministru-demis pentru acte reprobabile constituie o sfidare a principiilor statului de drept si a principiilor referitoare la integritate si pune în pericol stabilitatea institutiilor democratice. In opinia Curtii, este inadmisibil ca o hotarare a Parlamentului prin care s-a exprimat votul de neincredere in privinta unui Guvern in frunte cu Prim-ministrul sau pentru acte de coruptie sa fie desconsiderata si ignorata, cel putin atat timp cat nu s-a adus proba contrarie si nu s-a dovedit netemeinicia suspiciunilor.
In vederea celor exprimate mai sus, Curtea a reiterat, cu titlu de principiu, constatarile Comisiei Europene ca este esential pentru credibilitatea unui guvern ca persoanele care indeplinesc functii ministeriale sa se bucure de increderea publicului, de exemplu prin prezentarea demisiei atunci cand exista impotriva lor suspiciuni in materie de integritate.
Curtea a statuat ca un Prim-ministru care a tolerat in componenta Guvernului ministri suspectati de coruptie, in privinta carora a fost initiata urmarirea penala, manifesta o sfidare a principiilor statului de drept si denota o lipsa evidenta de integritate, devenind in acest mod incompatibil cu functia detinuta.
Curtea a retinut ca mentinerea in functia de Prim-ministru a unei persoane care a condus un Guvern inlaturat de la actul de guvernare pentru suspiciuni de acte de coruptie prejudiciaza iremediabil functia de control a Parlamentului in calitatea sa de organ suprem al puterii de stat.
Totodata, avand in vedere faptul ca Guvernul asigura realizarea politicii interne si externe a statului si exercita conducerea generala a administratiei publice [articolul 96 alin. (1) din Constitutie], mentinerea in componenta Guvernului a unor persoane in privinta careia exista dubii serioase de integritate decredibilizeaza actul de guvernare in general, atat pe plan intern, cat si pe plan extern si submineaza capacitatea Guvernului de realizare a actului de guvernare si de dialog cu partenerii externi.
Curtea a retinut ca, din continutul articolului 101 alin. (2) din Constitutie, rezulta cu claritate ca Legea Suprema face distinctie intre doua situatii distincte de imposibilitate a exercitarii mandatului de Prim-ministru:
(a) imposibilitatea temporara, caz in care Prim-ministrul isi poate relua activitatea in Guvern;
(b) imposibilitate definitiva, situatie in care Prim-ministrul nu-si mai poate relua activitatea in Guvern „pana la formarea noului Guvern”.
In acest context, Curtea a statuat ca Prim-ministrul unui Guvern demis prin motiune de cenzura pentru suspiciuni de coruptie este incompatibil cu exercitarea functiei si se afla in imposibilitate definitiva de a continua exercitarea mandatului.
Curtea a retinut ca articolele Decretului Presedintelui Republicii Moldova nr. 534 din 8 martie 2013 aparent nu contravin reglementarilor articolului 103 alin. (2) din Constitutie. In acelasi timp, Curtea a statuat ca lipsa unor dispozitii in Decretul nr. 534 din 8 martie 2013 referitoare la desemnarea Prim-ministrului interimar constituie o omisiune. Curtea a constatat ca aceasta omisiune a survenit ca rezultat al aplicarii prevederilor articolului 103 alin.(2) din Constitutie, fara a fi corelate cu prevederile articolelor 1 alin. (3) si 101 alin. (2). Avand in vedere faptul ca Decretul nr. 534 a fost emis pana la interpretarea actuala a normelor constitutionale in cauza, Curtea nu a considerat necesara invalidarea Decretului pentru motivul omisiunii constatate.Astfel, Curtea a statuat ca, pentru corectarea omisiunii date, Presedintele urmeaza sa desemneze un Prim-ministru interimar, in conformitate cu prevederile articolelor 1 alin. (3), 101 alin. (2) si 103 alin. (2) din Constitutie, asa cum au fost interpretate de Curte in prezenta cauza.
In partea ce tine de desemnarea Prim-ministrului interimar, Curtea a retinut ca interimatul reprezinta o situatie tranzitorie menita sa asigure prompt continuitatea activitatii Guvernului la administrarea treburilor publice. Avand in vedere ansamblul atributiilor Presedintelui in sfera puterii executive, precum si tinand cont de faptul ca Guvernul este rezultatul votului de investitura acordat de Parlament, Presedintele nu este obligat sa consulte fractiunile parlamentare la desemnarea Prim-ministrului interimar. Pe de alta parte, nimic nu interzice ca Presedintele sa consulte opinia acestora in privinta optiunii pentru unul sau alt membru al Guvernului pentru a fi desemnat Prim-ministru interimar. In acelasi timp, Curtea a mentionat ca urmeaza a se tine cont de ordinea ierarhica a responsabilitatii politice reflectate in structura Guvernului prevazuta de Constitutie (Prim-ministru, prim-viceprim-ministru, viceprim-ministri, ministri si alti membri stabiliti prin lege organica).
In partea ce tine de desemnarea persoanei pentru functia de Prim-ministru, Curtea a reiterat ca un Prim-ministru al unui Guvern demis prin motiune de cenzura pentru suspiciuni de coruptie, manifestand astfel o sfidare a principiilor statului de drept si dand dovada de lipsa de integritate, a devenit in acest mod incompatibil cu exercitarea unor functii publice de rang inalt. Prin urmare, desemnarea unei astfel de persoane pentru functia de Prim-ministru este contrara principiilor statului de drept (articolul 1 alin. (3) din Constitutie).
In acelasi timp, instituind un grad inalt de responsabilizare a inaltilor demnitari de stat, Curtea a atentionat ca, in repetate randuri, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat utilizarea organelor de urmarire penala, a justitiei si a mass-media in scopuri de rafuiala pe motive politice sau economice (a se vedea, inter alia, Hotarârile Sarban v. Moldova din 4 octombrie 2005, Becciev v. Moldova din 4 octombrie 2005, Cebotari v. Moldova din 13 noiembrie 2007, Musuc v. Moldova din 6 noiembrie 2007, Megadat.com v. Moldova din 8 aprilie 2008, Dacia v. Moldova din 18 martie 2008, Petrenco v. Moldova din 30 martie 2010).
Avand in vedere aceste aspecte, precum si consecintele devastatoare asupra reputatiei si imaginii publice, pe care le poate provoca atragerea la urmarire penala sau supunerea unor atacuri mediatice la comanda, Curtea a avertizat asupra inadmisibilitatii utilizarii ilegale a institutiilor de drept si de presa in scopuri politice. Din aceste considerente, Curtea si-a rezervat dreptul de a examina in ultima instanta si cu mare atentie toate actele date in competenta sa prin articolul 135 din Constitutie, ce vizeaza inlaturarea din/numirea in functii publice a persoanelor suspectate de acte de coruptie.
Reiterand faptul ca prezumtia de nevinovatie, prevazuta de articolul 21 din Constitutie ca principiu intr-un proces penal, este inaplicabila raspunderii politice, Curtea a atras atentia asupra faptului ca niciuna din constatarile sale de mai sus nu poate avea nici un impact in cadrul unor eventuale procese penale.
Hotararea Curtii
Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constitutionala, in unanimitate, a recunoscut constitutional Decretul Presedintelui Republicii Moldova nr. 534-VII din 8 martie 2013 privind demisia Guvernului. De asemenea, Curtea a declarat neconstitutional Decretul Presedintelui Republicii Moldova nr. 584-VII din 10 aprilie 2013 privind desemnarea candidatului pentru functia de Prim-ministru. Totodata, Curtea a explicat ca, in sensul articolelor 1 alin. (3), 101 alin. (2) si 103 alin. (2) din Constitutie:
- Prim-ministrul unui Guvern demis prin motiune de cenzura pentru suspiciuni de coruptie se afla in imposibilitate de a-si exercita atributiile;
- In cazul demiterii Guvernului prin motiune de cenzura pentru suspiciuni de coruptie, Presedintele Republicii Moldova are obligatia constitutionala de a desemna un Prim-ministru interimar dintre membrii Guvernului integritatea carora nu a fost afectata;
- Presedintele Republicii Moldova nu este obligat sa consulte fractiunile parlamentare la desemnarea Prim-ministrului interimar.
Hotararea Curtii Constitutionale este definitiva, nu poate fi supusa nici unei cai de atac, intra in vigoare la data adoptarii si se publica in Monitorul Oficial al Republicii Moldova.