Alegerile legislative se incheie luni, in Italia, unde creste ingrijorarea atat cu privire la degajarea unei majoritati stabile, cat si fata de un risc de instabilitate, in contextul unui probabil avans al votului de protest fata de auteritatea si recesiunea din tara.
Rezultatele scrutinului sunt asteptate cu nerabdare in zona euro si in Europa, in general, care se intreaba daca Italia va avea un guvern stabil, cu o majoritate solida, si care sunt sansele fostului comisar european Mario Monti, perceput ca un garant al seriozitatii si stabilitatii, sa intre intr-un guvern, in cazul in care coalitia de centru-stanga obtine victoria.
Sectiile de votare au fost deschise la ora locala 7.00 (8.00, ora Moldovei) si vor fi inchise la ora locala 15.00 (16.00, ora Moldovei), in contextul in care conditii meteorologice nefavorabile - freezing rain in sud si ninsoare in mai multe regiuni din nord - au contribuit duminica, prima zi de scrutin, la o prezenta scazuta la urne. Dupa inchiderea sectiilor, rata prezentei era de 55,17%, mai mica cu sapte la suta in comparatie cu cea de la alegerile din 2008.
In absenta unor indemnuri in acest sens din partea politicienilor, toata presa italiana titra despre aceasta scadere considerata spectaculoasa a participarii la vot si prezenta bilanturi "amare" ale campaniei.
"Responsabilitate necesara", pleda cel mai important cotidian italian, Il Corriere della Sera, asteptand sa afle, luni seara, cine va guverna Italia, care pare sa fie, dupa toate probabilitatile, liderul coalitiei de centru-stanga Pier Luigi Bersani.
Influentul ziar din Milano, de centru-dreapta, descrie "o tara «dezorientata», absenta reformelor, palate (ale puterii) goale, (o) vacanta a puterii", intr-un moment in care "ramanem si fara papa".
"Italia intoarce spatele politicii, fuge de urne si isi marcheaza asfel protestul", apreciaza ziarul de stanga Il Fatto Quotidiano, care observa o "dezertare a maselor" in anumite orase "sinistrate" din punct de vedere economic atat in sud, cat si la Reggio, in Calabria.
Ingrijorarea este palpabila in privinta degajarii unei majoritati stabile, in contextul in care se pare ca numerosi italieni au votat impotriva austeritatii, care le-a sporit povara fiscala.
Patru mari coalitii se infrunta, si anume una de centru condusa de catre premierul demisionar Mario Monti, una de centru-dreapta condusa de catre predecesorul sau Silvio Berlusconi, una de stanga condusa de catre Pier Luigi Bersani si cea a fostului actor de comedie Beppe Grillo.
Potrivit ultimelor sondaje disponibile, Partidul Democrat (PD) al lui Bersani a pornit de pe prima pozitie cu aproape 34% din intentiile de vot. Dar nu este sigur ca poate garanta, ulterior, o stabilitate politica.
El ar putea sa obtina o victorie in Camera Deptatilor, fara sa dispuna de o majoritate suficienta in Senat, vizat de reguli electorale diferite, dar avand o importanta politica identica.
Beppe Grillo, singurul care a efectuat o campanie reala pe teren, strabatand Italia intr-un "tsunami-tur", ar putea tulbura jocul. Catalizator al angoaselor produse de criza - in randul somerilor tineri si patronilor de afaceri -, vociferand impotriva partidelor traditionale, el ii seduce pe unii cu un program considerat "populist" de catre adversarii sai, program care include, intre altele, introducerea unui venit minim in valoare de 1.000 de euro, reducerea salariilor politicienilor si iesirea din zona euro.
Alta necunoscuta este scorul lui Silvio Berlusconi - plecat de la putere huiduit, in noiembrie 2011, lasand o Italie aproape asfixiata financiar -, care a inregistrat o revenire spectaculoasa in sondaje, dupa ce s-a concentrat, in campanie, pe tema scaderii impozitelor, ajungand stanga din urma, la doar cateva puncte procentuale.
In ceea ce il priveste pe Monti, care se bucura de o foarte buna popularitate dupa ce a restabilit credibilitatea Italiei pe piete, risca sa suporte consecintele politicii sale de austeritate.