Pentru a avea grija de sanatatea altora, si-o pun pe a lor la bataie. Mereu in lupta cu timpul, pe fuga, angajatii de la ambulante sunt primii care intra in contact cu suspectii de Covid 19. In spatele echipamentului alb, ascund oboseala, epuizarea si poate uneori frica. Dar gasesc curaj sa mearga mai departe.
Se da alarma in statia de la urgenta. Echipa se pregateste sa mearga la un pacient cu suspectie la Covid 19. Manusi, combinezon, inca o pereche de manusi, masca, ochelari... Procesul, la inceput greoi, acum a devenit o rutina.
Tura se termina peste 24 de ore, timp in care chiar si de zeci de ori imbraca si dezbraca echipamentul.
„-Cum va simtiti?
-Si obosita, extenuata. Cu emotii ca se imbolnavesc colegii, cunostintele, rudele si pentru toti ne doare sufletul.”
Faceti cunostinta. Ea este Viorica Petcova. De peste 35 de ani o gasim in misiune, medic la ambulanta. Nu sta o clipa locului, motiv pentru care colegii spun ca adrenalina este sinonim cu numele ei.
Viorica PETCOVA, MEDIC PE AMBULANTA: "Ma bucur ca eu nu sunt infectata, inseamna ca o sa aiba cine sa mai lucreze, cine sa ii sustina. Infectarea este mare, nu se vede nici capatul. Planificam odihna, dar trebuie sa ne infectam ca sa ne odihnim."
De la izbucnirea epidemiei este in miezul focarului, intra in casele bolnavilor, da la o parte frica de a se infecta, pune in fata un singur gand – daca nu ea, atunci cine?
"Ati fost pusa in situatia sa transportati chiar colegii cu care munciti?
-Da, cu regret am transportat si colegi infectati. Iti pare ca undeva porti si tu o vina ca s-au infectat. Iti pare ca ea, el s-a infectat, iar pe noi ne-a ales maladia. Este un simt de vina. De ce eu am inca proprietatea de a fi sanatos.”
Aflata pe baricade se ciocneste cu societatea, uneori deloc prietenoasa.
Viorica PETCOVA, MEDIC PE AMBULANTA: “Noi am venit echipati la un domn imobilizat la pat, cu febra mare. Sotia foarte agresiva catre noi, ca am venit echipati, ca nascocim. Doamne fereste ce facea, agresivitate.”
Alteori, neintelegatoare.
Viorica PETCOVA, MEDIC PE AMBULANTA:“Ieri venind la serviciu le-am facut observatie unor tineri. Ei au spus ca acestea toate sunt brasoave si, demonstrativ, si-au scos masca, demonstrativ.
-Ce simtiti cand ii vedeti asa?
-Simti ca un dispret fata de toti care poarta masca. Poti sa fii brutalizata.”
Sub ochii ei, ambulantele pleaca la chemari, una dupa alta. Ca intr-un maraton al rezistentei, Viorica Petcova spune ca abia de apuca sa-si traga sufletul, sa respire, sa manance.
Viorica PETCOVA, MEDIC PE AMBULANTA: "Uneori as iesi in PMAN si as striga, oameni buni, protejati-va, protejati-va macar cat de cat, sa incepem sa luptam impreuna. Tarile lumii ies din pandemia asta, noi insa... Dar totul depinde de societate. Spun ca in presa se spun minciuni, totul e fals. Falsul nu este aici, falsul e cand mergi in reanimare si vezi ca bolnavii sunt foarte gravi, de varsta tanara care este deja intubat.”
In martie pandemia i-a luat pe nepregatite si i-a aruncat intr-o lupta necunoscuta, in care echipamentul de protectie era un lux. Dar multi se temeau sa spuna asta, riscand sa ramana fara loc de munca. Eugeniu Cebotari a fost prima voce care s-a facut auzita. A avut curaj, au vorbit public si a cerut ca medicii sa fie protejati cum se cuvine.
Dupa el, au urmat si altii. Așa am aflat ca ochelarii de protectie, de unica folosinta sunt spalati, dezinfectati in caldare, uscati, iar apoi refolositi. Au schimbat de nevoie uniforma oranj-albastrui pe combinezoane albe, care vara i-au fiert pana la epuizare.
Viorica PETCOVA, MEDIC PE AMBULANTA: “Daca e la 40 de grade, senzatia e ca la 50. Cand iesim din echipament iesim uzi. Ne ducem sa luam haine de schimb, este imposibil de lucrat.”
Pandemia i-a unit, le-a amintit de spiritul de echipa, de responsabilitatea nu doar pentru sine, dar si pentru cel de alaturi.
"-Cand puneti capul pe perna, la ce va ganditi, ce meditati, ce va doriti?
-Sincer, asteptam toti ora cinci, ma gandesc, poate azi o sa fie mai putini, ca o rugaciune. Te gandesti cand se va termina, cand vom merge in regresie, macar putin ragaz, oamenii sunt foarte obositi.”
Desi corpul se revolta si le cere disperat o pauza, desi pielea le este desenata cu semne lasate de echipament, pun un plasture de rabdare peste toate, si merg mai departe. Ei sunt eroii timpurilor noastre, pentru curaj, devotament si dragoste de oameni, le MULTUMIM!