Istorii dureroase, pe care nu ar fi vrut sa le traiasca, un mare dor de tot ce inseamna acasa si... o viata luata de la capat. Sunt sase luni de cand aflam povesti cutremuratoare, cunoastem oameni straini, dar parca atat de... ai nostri. Moldovenii si-au deschis casele si inimile pentru refugiatii ucraineni, care odata cu razboiul din tara lor si-au gasit refugiu in Moldova. Reporterii nostri i-au cunoscut din prima zi, au fost alaturi de ei in cursul schimbarii si chiar au mers aproape de linia frontului.
24 februarie – ziua in care lumea s-a trezit intr-o alta realitate, una dura, pe care nu am fi vrut sa o traim. La granita cu Moldova incepea un razboi...
“Ne-am trezit din cauza bombardamentelor.”
-Va este frica?
...”
...iar frontierele tarii au vazut un val de refugiati nemaintalnit pana acum.
“Asa se merge pe drumuri la moment, cozi foarte mari.”
Francesca GINDEA, REPORTER PRO TV: “Presa nu are acces pe teritoriul vamei, dar si asa de aici se vad cozile infernale de la punctul de trecere dinspre Ucraina.”
Dar ce se petrece dincolo de granita? Cum traiesc oamenii care s-au pomenit in mijlocul unui razboi?
"Aceasta este casa noastra, in Mariupol, strada Artema 146, am trait la etajul 4.”
Reporterii nostri si-au pus toate aceste intrebari si au mers, aproape de linia frontului, sa afle raspunsuri.
Alexandru VASILOS, REPORTER PRO TV CHISINAU: “Armata rusa a lovit din nou in casele localnicilor. Ieri, au fost bombardate mai multe locuinte.”
Si acolo am aflat ca frica nu e mai puternica decat sentimentul libertatii. Am cunoscut oameni neinfricati...
“Noi pregatim cocktailuri de sarbatoare pentru ocupantii nostri. Sper ca o sa le placa.”
...si oameni pregatiti sa devina un “scut” pentru militarii de pe front.
Alexandru VASILOS, REPORTER PRO TV CHISINAU: “Oamenii continua sa aduca produse, apa, medicamente, haine groase pentru militarii ucraineni.”
Produse alimentare, apa si medicamente – toate erau pregatite si de partea celalalta a frontierei, in Moldova, unde refugiatii au fost primiti calduros.
Valeria CAPRA, REPORTER PRO TV: “Afara, curtea casei este plina cu pungi, in care se regasesc haine pentru maturi si copii, jucarii, plapume, prosoape, perne, dar si foarte multe produse de igiena.”
In toata tara centrele pentru refugiati se deschideau rand pe rand...
Diana AMBROS, REPORTER PRO TV: “Manejul de atletica transformat in centru de plasament temporar pentru refugiatii din Ucraina.”
Iuliana MARANCIUC, REPORTER PRO TV: “Cetateni ucraineni care au fost cazati in aceasta noapte la centrul Moldexpo au parte de produse alimentare si apa, un loc cald pentru somn.”
...iar oamenii isi gaseau, aici, linistea.
“Un mare multumesc tuturor care ajuta si toti au asa o atitudine.”
“Felul intai si felul doi, pentru toata lumea ajunge.”
“Multumim ca ne-ati adapostit, oamenii sunt... foarte buni. Un mare multumesc!”
Reporterii nostri au urmarit despartirile dureroase de la vama...
“Tata, unde esti?”
si au aflat povestile de viata ale refugiatilor. In mare parte triste...
“Casa noastra a ars, apartamentul nostru si al vecinilor. Este greu, foarte greu.”
Dar multe cu lectia dorintei de a trai liber si de a o lua de la capat, intr-o tara straina.
“Locuiesc intr-o casa pe patru roti, aud broastele cand dorm, sunetele naturii.”
STAND-UP: Valeria CAPRA, REPORTER PRO TV: “Rulota in care locuieste Roman are aproximativ 15 metri patrati..”
Ajunsi in Moldova, refugiatii s-au agatat de orice speranta si oportunitate de a-si construi viata. Au inceput sa invete limba romana...
“El este Sergiu. Ea este Catea.”
Si sa-si caute un job.
“Imediat ce am venit am inceput sa-mi caut de lucru. Mi-am inscris fiica la scoala si am mers sa-mi caut de lucru.”
Si asa viata isi continua cursul firesc.
“Multi ani traiasca! La multi ani!”
Daniela ANDREEV, REPORTER PRO TV: “Aceasta este camera in care locuieste Amina impreuna cu parintii si ceilalti doi frati...”
Razboiul le-a furat copilaria, insa cei mici au invatat sa zambeasca si sa se bucure, chiar si atunci cand le-a fost cel mai greu.
Natalia GINGA, REPORTER PRO TV: “Pentru copiii refugiatilor spectacolul de astazi a fost jucat de trupa rusa a teatrului...”
Iar moldovenii i-au incurajat cum au putut.
Mihaela TABARCEA, REPORTER PRO TV: “Noaptea trecuta cladirea a fost vopsita in albastru si galben, culorile drapelului ucrainean. Pe fatada hotelului a fost scris “Nu razboiului”.
Si i-au indemnat sa-si continue visul.
Sergiu TATARU, REPORTER PRO TV: “Copiii care doresc sa practice fotbalul au ocazia de a desfasura antrenamente zilnice la 11 categorii de varsta.”
Adrian SAU, REPORTER PRO TV: “In timpul unui antrenament, sportivii ucraineni trebuie sa parcurga o distanta de aproximativ 20 de km pe apa...”
Moldovenii si-au deschis usile caselor nu doar pentru refugiati, ci si pentru animalele lor de companie pe care nu le-au abandonat.
Natalia GINGA, REPORTER PRO TV: “Cainii sunt extrem de blanzi si dornici de atentie...”
Pentru generozitatea de care am dat dovada, am ajuns sa fim cunoscuti in toata lumea.
“Te uiti si te pui in situatia lor, cum ai fi tu in situatia lor. E Doamne fereste.”
Pana la urma, acest urat cosmar pe nume razboi a scos ce-i mai frumos din noi. O lume intreaga a aflat unde e Moldova si ca aici exista Oameni!