Ne definim valorile prin oamenii care le intruchipeaza si vrem sa-i cunoasteti astazi si pe sotii Bugneac, care ne-au invatat greutatea cuvantului generozitate. Locuinta lor din satul Riscova a devenit casa pentru 18 ucraineni, care s-au refugiat in Moldova cand razboiul i-a alungat din tara lor. Au oferit toata empatia, caldura si grija unor oameni pe care nu-i cunosteau. Au dat si nu au cerut nimic in schimb, decat... sa fie pace.
“Intrati la noi in casa!"
Ei sunt Ivan si Aurica Bugneac. Doi soti din satul Rascova, raionul Criuleni, care in luna martie au devenit gazde pentru 18 suflete disperate si inspaimantate de razboi. Mame si copii.
Aurica BUGNEAC, GAZDA: "A fost... ele nici nu s-au uitat unde au intrat, nici nu si-au dat seama."
Chiar si acum, cand toti au plecat, fiecare colt pastreaza amintiri.
"Aici a stat Galina, aici profesoara, cum o chema?
- Ivana!
- Si inca si caini si pisici aveau cu ei, da.
- I-au primit pe toti cu sufletul deschis si cu multa iubire.
- O dragoste de copii, am si eu nepoti."
Aurica BUGNEAC, GAZDA: "Le-am deschis larg usa, le-am aratat camerele."
Lunile au trecut, refugiatii au plecat, insa legatura dintre ei nu s-a pierdut.
"- Alo, Aurica!
- Buna ziua, Ana, te salutam!
- Cum e la voi, e liniste?
- Aici in regiunea noastra e liniste.
- Poate se va termina in curand razboiul!
- Da, si o sa veniti la noi in vizita, la mare!"
La mare sau la Rascova...nu mai conteaza. Important sa se revada in vremuri de pace. Caci tare multa durere mai curge si pana azi.
Aurica BUGNEAC, GAZDA: "Eu la urma ma punea in locul lor si le spuneam si altora, Doamne Fereste nimeni nu vrea sa lase casa si sa ajunga pe strazi straine."
Cel mai greu era sa-i faca sa-si ia gandul de la razboi macar pentru cateva clipe.
"Fac si mancare moldoveneasca, ne-au copiat. Placinte, sarmale."
"- Iar dupa painica, am copt placinte. Uf, dar ele frig.
- Cu branza si acus scoatem cu varza."
Aurica BUGNEAC, GAZDA: "Din prima mi-au zis ca nu au mai mancat asa placinte. Iar pe urma ma intrebau, cand mai fac placinte."
Ca niste parinti adevarati, le-au oferit nu doar paturi, ci si alinare atunci cand se imbolnaveau. Sub orice forma au stiut mai bine.
"- Stefanel, trage zavorul.
- Din asta am facut izvar.
- Uneori raceau si le spuneam, doar izvarul va ajuta. Le puneam mai mult piper si le ajuta."
Ca sa-si arate recunostinta, ucrainenii ii ajutau cu treburile din jurul casei.
Ivan BUGNEAC, GAZDA: "- Ajutau la pus harpacica.
- Doar sa nu fie cu gandul la razboi."
Valeria CAPRA, REPORTER PRO TV: "- Cei doi soti si-au pus la dispozitia ucrainenilor toata casa si s-au mutat in bucataria de vara, aici unde deseori se adunau cu totii. Ucrainenii erau rasfatati cu placinte, vin fiert si ceaiuri din plantele adunate de cei doi gospodari."
" Le-a placut, mereu ma ruga sa le mai fac ceai din aceste plante."
Ivan si Aurica sunt gospodari din talpa. Familia are 4 hectare de pamant, iar cel mai tare se mandreste cu cartofii pe care ii creste si ii vande la targuri.
"- 600 de grame cartoful.
- Cartoful roscovean. Satul se numeste Rascova si la noi multi cresc cartoful."
Le creste inima-n piept si atunci cand vorbesc despre casa bunicilor, pe care o pastreaza cu sfintenie si care ascunde comori din secolul trecut.
"- Aici la noi e ca un muzeu.
- Iar trecatorilor le place."
Iar pe langa gospodarie, Aurica gaseste timp si pentru pasiunea ei... lucrarile din panusi.
"- Asta e palaria care mi-a facut-o sotia."
Aurica BUGNEAC, GAZDA: "- Am facut vaza, poseta."
Aurica a avut grija sa le ofere in dar cate ceva din creatiile ei si ucrainenilor, care le folosesc cu mare drag. De Paste, casa lor s-a golit, iar cei care s-au refugiat la ei au plecat inapoi in Ucraina.
Doua suflete mari, care au dat tot fara sa ceara nimic in schimb. Ba da, ar cere ceva, daca s-ar putea...sa fie pace.
"- Pacea e pe primul loc, daca o avem o sa avem de toate.
Mai ales cand te gandesti cati copii, familii tinere, nevinovate mor, pentru ce?!"