Gripa care a ucis mai multi oameni decât Razboaiele Mondiale la un loc

Aceasta, la sfârsitul Primului Razboi Mondial, a ucis între 20 si pâna la 100 de milioane de oameni, conform diferitelor estimari.

În urma cu 100 de ani virusul gripei spaniole a infectat aproximativ o treime din populatia planetei. Amploarea pandemiei si gravitatea infectiei devin evidente daca ne gândim ca doar în Statele Unite, în luna octombrie a anului 1918, s-au înregistrat 195.000 de decese din cauza gripei.

Aceasta gripa neobisnuit de grava s-a raspândit incredibil de rapid în întreaga lume, profitând de distrugerile si mizeria ramase dupa Primul Razboi Mondial. Gripa spaniola a bagat în carantina Europa si SUA, a coplesit India si a ajuns chiar pâna în Australia dar si în unele insule izolate din Pacific. În doar 18 luni, cel putin o treime din populatia planetei a fost infectata. Estimarile numarului de victime variaza între 20 de milioane, 50 de milioane si pâna la 100 de milioane morti. Daca valoarea cea mai mare a estimarilor privind mortalitatea este cea adevarata, atunci gripa spaniola a ucis mai multi oameni decât cele doua Razboaie Mondiale la un loc.

Razboi si molima

Gripa este provocata de câteva virusuri înrudite strâns între ele, însa o tulpina dintre acestea, (tipul A), este legata de epidemiile cu cel mai ridicat numar de victime. Pandemia din 1918 - 1919 a fost provocata de un virus H1N1. Desi a devenit cunoscuta drept “gripa spaniola”, primele cazuri au fost diagnosticate pe teritoriul SUA în ultimul an al Marelui Razboi.

Pâna în martie 1918 SUA s-au aflat în razboi cu Germania si Puterile Centrale timp de 11 luni. În acest interval de timp armata americana, relativ mica si nepregatita, s-a transformat într-o forta militara de nivel mondial si a trimis peste 2 milioane de soldati în Europa.

Forturile militare americane au fost extinse, pe masura ce întreaga natiune americana s-a mobilizat pentru razboi. Unul dintre acestea a fost Fort Riley, din Kansas, unde s-a construit o noua facilitate de antrenament - Camp Funston - cu capacitatea de a pregati 50.000 de recruti. Un soldat din aceasta baza militara s-a prezentat la 4 martie la infirmerie cu febra. În doar câteva ore peste o suta dintre camarazii sai au început sa acuze stari febrile. Si mai multi se vor îmbolnavi în saptamânile ce au urmat. În luna aprilie, trupele americane au debarcat în Europa si au adus acest virus cu ele. Începea primul val al pandemiei.

Rapiditate letala

Asa-numita gripa spaniola avea sa-si ucida victimele cu o rapiditate fara precedent. În Statele Unite abunda povestile despre oameni care s-au trezit dimineata bolnavi si au murit în drum spre serviciu. Simptomele erau terifiante: pacientii faceau febra si începeau sa respire cu greutate. Din cauza unui aport scazut de oxigen, fata bolnavilor capata tente albastrui. Hemoragiile interne umpleau plamânii cu sânge iar victimele vomitau cu sânge si se înecau cu propriile fluide. Spre deosebire de numeroasele tulpini gripale care s-au manifestat înaintea sa, gripa spaniola nu i-a afectat preponderent pe cei mai slabi indivizi - copiii si batrâni - dovedindu-se la fel de letala pentru adultii în putere cu vârsta între 20 si 40 de ani.

Principalul factor care a favorizat raspândirea acestui virus a fost, desigur, razboiul ajuns atunci în ultima sa faza. Epidemiologii nu au cazut înca de acord cu privire la originea exacta a acestei tulpini virale, însa cei mai multi dintre ei sunt de parere ca ar fi fost vorba de o mutatie genetica produsa, probabil în China. Este clar însa ca noua tulpina virala s-a manifestat la nivel global din cauza miscarilor de trupe din diferitele parti ale lumii.

Drama Marelui Razboi, aflat pe sfârsite, a facut sa treaca neobservata mortalitatea neobisnuit de mare adusa de noul virus gripal. În stadiul incipient al pandemiei, natura bolii nu fusese bine înteleasa de medici si victimele erau puse pe seama pneumoniilor. Cenzura stricta practicata în timpul conflagratiei mondiale în tarile implicate a împiedicat publicarea rapoartelor despre noua epidemie de gripa. Singurele informatii publicate înca de la începutul pandemiei pe acest subiect provin din Spania, tara neutra în Marele Razboi. Din aceasta cauza boala a primit numele de “gripa spaniola”.

Cel de-al doilea val

Baracile si transeele supraaglomerate ale Marelui Razboi au devenit veritabile noduri de transmitere a virusului gripal H1N1. Odata cu repozitionarea trupelor, infectia ajungea si în alte regiuni. Valul contagios ce a pornit din Kansas a parut sa-si piarda din virulenta dupa câteva saptamâni, însa a fost doar ceva temporar. Pâna în luna septembrie a anului 1918 epidemia era gata sa intre în faza cea mai letala.

Conform expertilor, cele 13 saptamâni dintre lunile septembrie si decembrie 1918 au constituit perioada de maxima intensitate a pandemiei, când au murit cei mai multi oameni. Cel putin 195.000 de americani au murit doar în luna octombrie. Pentru comparatie, numarul total al militarilor americani morti în Primul Razboi Mondial este de 116.000. Din nou, taberele militare supraaglomerate au constituit locurile ideale pentru raspândirea virusului. În luna septembrie, la baza militara Camp Devens din Massachusetts erau deja înregistrate 6.674 de îmbolnaviri.

În timp ce criza pandemica se apropia de punctul sau culminant, spitalele, deja aglomerate dupa razboi, nu au mai putut face fata numarului urias de bolnavi de gripa. Pompele funebre si groparii nu mai faceau fata si multe dintre victimele “gripei spaniole”, în special cei mai saraci, ajungeau în gropi comune. Sfârsitul anului 1918 a dus o noua calmare a pandemiei, însa cel de-al treilea si ultimul val de îmbolnaviri a început în luna ianuarie 1919. Din fericire acest al treilea val nu a mai avut virulenta primelor doua iar mortalitatea a scazut foarte mult. Chiar si asa, cel de-al treilea val a facut numeroase victime. Australia, tara care a introdus rapid o carantina stricta, profitând si de izolarea sa geografica, a reusit sa opreasca primele doua valuri ale pandemiei. Însa la începutul anului 1919 boala a ajuns si la Antipozi, ucigând câteva mii de australieni.

Din fericire însa, vârful pandemic trecuse, iar mortalitatea se afla pe un trend descendent. Au fost cazuri de deces din cauza unor infectii gripale, probabil cu o tulpina diferita, pâna în 1920, însa pâna în vara lui 1919, o mutatie genetica naturala suferita de virus si masurile de carantina luate de autoritati au dus la încheierea pandemiei. Chiar si asa, efectele economice ale gripei spaniole s-au resimtit si în urmatorii ani, iar multi dintre supravietuitori au ramas cu complicatii medicale pe viata.

Impact de durata

Aceasta pandemie a atins practic fiecare colt al lumii. În Marea Britanie au murit aproximativ 675.000 de oameni. În Japonia s-au înregistrat circa 400.000 de victime. Samoa de Vest, o tara insulara din sudul Pacificului, si-a pierdut o cincime din populatie. Cercetatorii estimeaza ca în India mortalitatea a fost între 12 si 17 milioane de persoane. La nivel mondial, mortalitatea a fost estimata între 10% si 20% din numarul total de persoane infectate.

În prezent, într-o lume mult mai aglomerata si interconectata decât la începutul secolului trecut, virusurile gripale pot suferi oricând o mutatie care sa le faca letale, iar o pandemie de tipul celei din 1918 - 1919 ar fi devastatoare.