Un tanar care este total nevazator face adevarate minuni. El repara calculatore si electrocasnice. Manuieste piesele minuscule cu o indemanare uimitoare incat nici un om cu vederea perfecta nu ar face-o atat de usor. Roman Gutu este si unul dintre cei mai staruitori studenti la USM, fiind masterand la facultatea tehnica. Si-a invins boala si neputinta. O singura lupta, insa, nu poate sa o castige - lupta cu o societate rece si neprimitoare care-i inchide usile lasandu-l fara un loc de munca.
Roman ne-a primit cu ospitalitate in camera sa din caminul studentesc care seamana mai degraba cu un atelier.
Avea un calculator desfacut in bucati si cu o indemanare uimitoare ne-a aratat fiecare piesa.
Desi nu vede nici macar lumina soarelui, Roman stie sa deosebeasca fiecare fir. Are propriile sale tehnici care nici in carti si nici la facultate nu se invata.
Lipsa vederii ii este comensata de un simt tactil foarte dezvoltat si un auz care ar parea iesit din comun.
Roman a fost de mic aruncat intr-o continuua lupta cu propriul destin. S-a nascut cu probleme de vedere, iar in clasa a saptea a ajuns total nevazator.
Dupa ce a absolvit scoala speciala, a decis ca dizabilitatea nu-l poate opri sa duca un trai normal. Asa, a ajuns student la USM. A absolvit facultatea de informatica, este specialist in software si hardware, iar acum isi elaboreaza teza de master. Un program special instalat la calculator il ajuta sa fie mereu in pas cu colegii sai.
In camin toata lumea il cunoaste ca baiatul cu maini de aur.
Dizabilitatea si-a infruntat-o. In strada doar bastonul pe care-l tine in mana il face diferit de alti pietoni.
Si chiar daca nu vede obiectele din jurul sau, le simte.
O singura problema il macina – daca va putea vreodata sa-si gaseasca un loc de munca sigur, dupa specialitate.
Asa ca isi castiga bucata de paine cu greu, avand comenzi doar de la cunoscuti. Nu se plange pentru ca vine dintr-o familie in care a invatat sa traiasca modest, mai ales dupa ce tatal sau a murit.
In situatia lui Roman sunt mii de tineri din Moldova, care sunt lasati deoparte numai pentru faptul ca au o dizabilitate.
Autoritatile in colaborare cu UNICEF au lansat un amplu proiect care tine de incluziunea educationala. Copiii cu nevoi speciale sunt incurajati sa aplice la scoli obisnuite si sa absolveasca facultati de rand cu toti tinerii. Mai departe, insa, sunt lasati in voia unei societati reci si neprimitoare care nu a invatat inca sa-i accepte si sa le ofere posibilitatea de a se munci.
O politica de incluziune sociala exista in Moldova, dar e facuta cam pe dos. O lege aprobata acum doi ani obliga angajatorii sa rezerveze cinci la suta din numarul locurilor de munca pentru persoane cu dizabilitati. Dar cum nu sunt prevazute niciun fel de sanctiuni, angajatorii nu o respecta. Responsabili de la Ministerul Muncii ne-au spus ca abia se gandesc sa introduca pedepse. In tara noastra sunt aproape 20 de mii de persoane cu dizabilitati dintre care 15 mii sunt copii.