Timp de o luna si jumatate am vazut la stiri cat de greu le este copiilor ai caror parinti sunt peste hotare si cate sacrificii au facut parintii lor ca sa le poata asigura un viitor mai bun. Am scos la suprafata o problema atat de grava, dar care pana acum era tratata superficial. Am adus-o in fata autoritatilor si i-am determinat pe guvernanti sa ia masuri. Si de acum incolo vom fi cu ochii pe acest subiect ca sa vedem daca.... lucurile se misca spre bine....
Asa a inceput campania “Vreau parintii acasa”. In fiecare seara la stiri am cunoscut copii diferiti, dar care traiesc aceeasi drama. In lipsa parintilor, unii au ramas gospodari acasa, altii in grija bunicilor. Unii au ajuns in internate, iar altii dupa gratii.
Ne-am dat seama ca singurul lucru care ii bucura sunt scurtele discutii cu parintii, pe skype sau prin scrisori... Ca sa aflam de ce au fost nevoiti sa plece parintii lor, am mers in tarile in care acestia muncesc si ne-am cutremurat: majoritatea parintilor ar vrea sa se intoarca acasa, la copiii lor, dar...
Am vazut cate sacrificii au facut ca sa ajunga acolo. Acasa, am incercat sa vedem daca statul ii protejeza in vreun fel pe copiii ramasi singuri si am descoperit ca solutii pentru a impiedica distrugerea familiilor exista! Am convins autoritatile sa ia masuri.
In timpul campaniei am descoperit sate care se mentin doar din banii trimisi de peste hotare. Si cum moldoveanul la un colt de masa plange, la alt colt de masa canta, i-am ascultat pasul insirat in sute de cantece despre migratie.
Si nu ne oprim aici. Vom urmari cum evolueaza lucrurile atata timp cat Moldova se va confrunta cu aceasta problema.