Au fugit din calea razboiului, dar nici in Republica Moldova nu le este mai usor. Este povestea unei familii din Lugansk, Ucraina care si-a parasit tara pentru a ramane in viata. Tot ce au reusit sa ia de acasa au fost actele de identitate.
Larisa Ponomarciuc este din orasul Lugansk. Este mama a sase copii. Conflictul armat a facut-o sa renunte la multe. A fost nevoita sa-si lase in urma casa si masa de dragul celor 4 copii, o fetita si trei baieti. Fiul ei de 17 ani, care sufera de paralizie cereblara a ramas intr-un orfelinat din Ucraina, iar baitul mai mare a fost inrolat in armata impreuna cu sotul.
Larisa PONOMARCIUC, REFUGIATA: “Casa a fost bombardata. Totul a fost stricat. Acum închirez un apartament. Nu pot sa lucrez deoarece copii sunt mici”.
Dupa ce in Lugansk au trait citeva luni in pivnita si nu mai aveau produse alimentare, oamenii au hotarit sa plece. Au ajuns pana la Herson, apoi la Odessa.
Larisa PONOMARCIUC, REFUGIATA: ”De la Odessa am cerut oamenilor, soferilor ca sa ne i-a fara bani.”
Femeia vrea sa inceapa o viata noua in tara noastra deoarece copiilor le place aici. Problema este ca refugiatii nu au un trai deloc usorin tara noastra. Banii oferiti de stat nu acopera nici strictul necesar.
Larisa PONOMARCIUC, REFUGIAT UCRAINA: ”Nu am ce le da copiilor sa manânce. Ce ne-au dat oamenii brânza un pic de salam. Asa si traim. Nu avem de unde. Striga neam-neam. Nici cartofi, nimic nu avem.”
Larisa spune ca din lipsa de bani, deja de doua luni nu a plati pentru gazda si-i este frica ca va ramine in drum. Deseori femeia poate fi vazuta cersind in preajma unei biserici din sectorul Ciocana.
Larisa PONOMARCIUC, REFUGIATA, UCRAINA: ”Poate sunt case care sunt parasite poate sa ne ajute. Suntem într-o situatie dificila. Este foarte greu. E greu sa vii într-o tara straina, pe nimeni nu stii. La momentul de fata noi suntem pe drumuri. Nu avem nimic. Biserica ne ajuta. Ma duc la magazin si cer ajutor pentru a cumpara copiilor. Singura îmi este greu”.
Deja de patru luni nu mai are nici o veste de la sot si copiii ramasi in Lugansk.
Larisa PONOMARCIUC, REFUGIATA, UCRAINA: ”Televizor nu avem. Oamenii ne spun ca pâna în prezent bombordeaza. Nu pot vorbi nici cu sotul, nu este legatura. Nu stiu ce este cu ei. Îmi fac griji de fiu, pentru sot, pentru celalalt fiu. Vreau ca totul sa fie bine, ca tot ce se întâmpla acolo sa sfârseasca, sa fie pace în lume”.
Potrivit datelor Biroului de Migratie si Azil, in Moldova sunt inregistrate peste 500 de cereri de azil. Cei mai multi refugiati vin din Siria, Ucraina, Irak si Afghanistan.