Au ales sa devina bunici pentru copii orfani si bolnavi, iar in felul acesta le inmoaie suferintele. Sunt femei de varsta a treia care indeplinesc voluntar una dintre cele mai nobile ocupatii din cate stim in Moldova. Ele vin la Centrul de Plasament fara a fi remunerate si au grija de copii cu dizabilitati severe pe care parintii si rudele i-au abandonat.
"Sa va spun o poveste – capra cu trei iezi!"
In fiecare dupa-amiaza, Ludmila Migov le citeste povesti celor 7 nepoti ai sai. Asa-i numeste pe toti acesti copii, lasati de parinti si de rude la Centrul de Plasament din Chisinau.
Ludmila MIGOV, BUNICA-VOLUNTAR: “Pentru ca ei nu au parinti, noi le inlocuim aceasta dragoste care le lipseste.”
Ceea ce face ea, pare o munca titanica. Ii poarta in brate...
Ii invata sa paseasca...
Ii hraneste, ii plimba pe afara si face impreuna cu ei diferite exercitii pentru a le usura dizabilitatea.
Si nu poti spune despre ea ca vine aici pentru ca n-are ce face. Lucreaza ca femeie de serviciu la Biroul National de Statistica, iar aici ajunge dupa orele de munca. A ales sa faca asta pentru ca intelege prin ce trec acesti copii. In copilarie, din cauza saraciei, parintii au dat-o la o scoala internat.
Ludmila MIGOV, BUNICA-VOLUNTAR: “Mi-a spus mama: du-te acolo, ca acolo o sa aiba cine sa te ingrijeasca si sa te hraneasca. Ne era foarte greu.”
Colega Ludmilei, care a fost asistenta medicala mai bine de 30 de ani in aceasta institutie continua sa vina aici, deja in calitate de bunica si fara sa primeasca un banut pentru munca sa.
Elizaveta CASLARI, BUNICA-VOLUNTAR: “Ne spun “Maca” in loc de bunica. M-am atasat de ei si stiu cat de multa nevoie au de noi.”
In total vreo 15 bunici vin la Centrul de plasament ca sa fie aproape de copii care nu au pe nimeni pe lume.
Sorina OBREJA, REPORTER PRO TV: “Fiecare bunica petrece impreuna cu acesti copii cate 4 ore pe zi. Sun, poate, cele mai fericite momente pentru acesti copii pentru ca atunci ei au parte de mai multa atentie, mangaiere si dragoste.”
In spatele acestor pereti se ascund drame grele. Sunt copii care au scapat dintr-un incendiu ce le-a mistuit casa sau o fetita violata la varsta de doi ani care isi revine cu greu din cosmarul prin care a trecut. Bunicile sunt cele care, doar prin faptul ca le sunt aproape acestor copii, le tamaduiesc ranile.
Valentina CANARIOV, DIRECTOR CENTRUL DE PLASAMENT CHISINAU: “Cum este angajata o bunica? Ea face munca de voluntariat si este acceptata dupa un control medical si o serie de teste privind capacitatile psihologice si de educator.”
Pentru munca lor nu primesc niciun banut, singura rasplata fiind zambetele acelor micuti care n-au stiut vreodata ce inseamna sa ai un suflet apropiat.
"M-am suit pe-o roata si v-am spus povestea toata".