Asa fac mai multi parinti moldoveni din Portugalia, care au gasit o biserica ortodoxa la 300 de kilometri de Lisabona. I-am gasit acolo, cu gandul la copiii ramasi acasa.
Mariana Vornic din Bascalia spune zilnic rugaciuni pentru copiii ei. Si-a adus mezinul in Portugalia, dar fata de cinci ani a ramas acasa.
O alta familie din nordul Moldovei vine impreuna la biserica din sudul Portugaliei. Ludmila si-a adus copiii in Portugalia, chiar daca fata ei plange, la propriu si la figurat, atunci cand nu gaseste limba comuna cu profesorii sai din strainatate.
Tatiana are 10 ani si le vorbeste buneilor deja in portugheza. Si fratele ei, Valentin duce dorul casei. La fel ca si tatal, care nu are cuvine pentru a exprima dorul de casa. Moldovenii din orasul Faro se considera mai fericiti, pentru ca nu toti in strainatate au acces la o biserica ortodoxa. Si daca unii inca mai duc dorul Moldovei, altii spun ca merg acasa doar in ospetie. Pe Inga, alaturi de fiica ei, am intalnit-o intamplator intr-un tren local care leaga doua orasele portugeze.
Dupa ce a auzit ca vorbim romana, un tanar de alaturi, in acelasi tren, ne spune ca e si el moldovean. A venit in Portugalia sa castige bani de nunta, dar intre timp iubita lui s-a casatorit in Italia. Nici in Portugalia nu-i merge cu mariajul.
Mii de moldoveni in Portugalia si tot atatea destine. Un lucru il spun unanim - nu aveau sa plece de acasa daca aici li se asigura dreptul la un trai decent.