Si de ce nu ar fi in conditiile in care, mai ales la sate, copiii sunt limitati in activitati extra-scolare. In mare parte, aceste centre sunt o salvare pentru micutii care nu au conditii favorabile de a invata, de a se dezvolta sau care stau singuri din cauza ca au parintii plecati. Un astfel de centru am gasit si in satul Valcinet, raionul Calarasi.
Odata trecand de poarta acestui centru de zi pentru copii, ai impresia ca esti in curtea unui muzeu traditional moldovenesc. O caruta cu un butoi, asa cum se fac la moldoveni, iarba verde tunsa cu grija, un havuz micut si un drum pavat, cum nu vezi nici macar in fata marelor intreprinderi din capitala. Totul e facut nu de dragul ochilor curiosi ale satenilor, ci pentru copiii din Valcinet.
Copiii vin aici sa-si petreaca ziua dupa scoala - sa-si faca lectiile, sa deseneze sau, pur si simplu, sa se joace. Majoritatea dintre ei provin din familii defavorizate sau au un parinte sau ambii plecati peste hotare. Care nu ar fi situatia lor, toti gasesc aici un refugiu atunci cand le este mai greu.
Durerea le este alinata aici de profesori. Dar, mai ales de conducatoarea centrului - o tanara studenta la pedagogie, care face facultate fara frecventa. Nu s-a lasat ispitita de promisiunile si ofertele orasului, dar a venit in sat, pentru ca spune ea, nu-i indiferenta soarta micutilor. Candva a trecut si ea prin greutati similare.
Pe langa afectiune, copiii primesc aici si un pranz cald. Isi pot spala hainutele, pot face un dus sau pot urmari tot felul de emisiuni pentru copii la televizor. Nici Internetul nu este din domeniul fanstasticului. Aici au si o sala de calculatoare. Centrul, care este frecventat in prezent, de circa 30 de copii, a fost construit cu sustinerea organizatiei Ora Internationala. Acum este intretinut de primarie.
Deci, un sat ca si multe altele din tara, unde migratia a trecut ca furtuna. Important e ca aceasta comunitate a incercat sa gaseasca si solutii pentru a nu rapusa de consecintele rafalelor.