Izolare si ignoranta - asta spun ca simt persoanele cu dizabilitati. Desi de ani buni autoritatile le promit o viata usoara si acces liber prin oras, nici acum nu se simt la egal cu alti oameni. Atunci cand urca in autobuz sau troleibuz, acestia sunt nevoiti sa suporte umilinta sub privirile a zeci de oameni, iar soferii de microbuz ii ignora cu desavarsire.
Soferii care nu au oprit, au gasit imediat o scuza.
Tanarul insa afirma ca se pomeneste tot timpul in asemenea situatii.
Asociatia Transportatorilor Privati a refuzat sa comenteze cele intamplate si spune ca, deocamdata, nu are o solutie. Mai ales ca nicio lege nu-i obliga pe soferi sa ia la bord toate persoanele, inclusiv pe cele cu deficiente fizice.
Nici in autobuze sau troleibuze accesul nu e atat de simplu. Este mai degraba un chin sub privirile nepasatoare a zeci de oameni.
Primaria capitalei spune ca numai troleibuzele noi au rampe de acces. Cele vechi au podeaua prea ridicata si nu pot fi dotate cu astfel de dispozitive.
Maxim are 18 ani si sufera de paralizie cerebrala infantila din prima zi de viata. A inceput sa mearga abia anul trecut. Baiatul invata in clasa a 11-a si are planuri mari de viitor: vrea sa faca studii la universitatea pedagogica.
In tara noastra sunt inregistrate aproape 180 de mii de persoane cu disabilitati. Fiecare a patra are deficiente locomotorii.