Cand pronunta cuvantul "Africa" isi aminteste de mama, iar tot ce a ramas de la ea este un desen cu niste pasarele. Asta ne-a marturisit Ecaterina din Drochia, care la 11 ani ai sai a reusit sa guste amarul destinului. Impreuna cu fratele ei, a ramas in grija bunicii, pentru ca mama a plecat acum 10 ani la munca in strainatate, la fel ca multi parinti siliti de nevoi si disperare. A plecat si nu s-a mai intors, iar viata celor trei s-a transformat intr-un calvar. Traiesc de azi pe maine si stau in gazda, unde dorm pe paturi improvizate din scanduri.
Au ramas fara mama atunci cand nici nu stiau macar sa pronunte acest cuvant. Ecaterina avea numai 3 luni, iar Ghelanii putin peste un an. Acum sunt mari, as spune maturi, pentru ca au trecut printr-o lectie mult prea dura. Bunica Nina le este sufletul si alinarea, iar fara ea cine stie unde ar fi ajuns acesti copii?! Dar, sa le luam pe rand.
Peste 8 ani, fiica i-a anuntat ca locuieste in Maroc, ca este casatorita si are o fetita. A decis sa-si cheme familia acolo, de aceea a sfatuit-o pe mama ei sa vanda apartamentul din Drochia si ce mai avea, si sa paraseasca Moldova.
Intrevederea cu mama si sederea in Maroc s-au dovedit a fi mai terifiante decat sentimentul de singuratate pe care-l aveau atunci cand erau la mii kilometri departare. Si toate din cauza tatalui vitreg.
Asa ca bunica, a luat cei doi copii si s-a intors acasa. Dar a ajuns in strada, pentru ca locuinta o vanduse. Fosta vecina de la primul etaj le-a intins o mana de ajutor si i-a lasat sa se adaposteasca in casa ei. Acum, toti patru se inghesuie intr-un apartament micut. Dorm pe paturi improvizate.
Mananca pe rand, pentru ca bucataria este prea mica, iar copiii isi fac lectiile in genunchi pe pat, pentru ca nu au o masa. Chiar si acum, fara sa-si dea seama, venind de la scoala, urca uneori direct la etajul doi, acolo unde au locuit odata.
Cum se vor descurca mai departe, este greu de imaginat. Bunica Nina, care sufera de diabet, spune ca va munci pana la sfarsit pentru cei doi copii. Ghelanii inca mai spera ca mama va veni acasa.
Ecaterina, care este o fire mai creativa, spune ca-i va dedica mamei in continuare poezii si va desena, asa cum obisnuia ea sa faca. Si chiar daca nu va veni, macar sa sune, spun copiii, care nu au mai auzit vocea mamei de aproape doi ani. De vazut o vad doar in aceasta poza mica, singura care le mai aminteste ca au o mama, undeva in Africa.