Doua inimi gemene, care s-au zbatut pentru dreptate, pentru limba româna și pentru ca oamenii sa înțeleaga ce înseamna iubirea.
AÈ™a au ramas în memoria noastra Doina È™i Ion Aldea Teodorovici. ViaÈ›a lor a fost prea scurta, iar soarta prea cruda. S-au stins într-un tragic accident înainte de a-È™i vedea îndeplinit visul, iar în urma lor au lasat o familie îndurerata È™i un neam întreg în doliu.
O viaÈ›a scurta È™i zbuciumata, traita pentru idealuri. Doina È™i Ion s-au cunoscut la ChiÈ™inau, unde îÈ™i faceau studiile. El - venit de la sud, din Leova, ea oraÈ™eanca - frumoasa È™i eleganta. În 1981 È™i-au unit destinele È™i vocile, iar peste un a venit pe lume Cristofor, unicul lor fiu.
Doina È™i Ion au format un cuplu perfect È™i acasa È™i pe scena. Ion a scris peste 300 de cântece - de dragoste, patriotice, pentru copii, dar È™i melodii pentru filme. Pentru ca multe din piese erau incomode pentru guvernarea de atunci, Ion îÈ™i lua chitara È™i împreuna cu soÈ›ia sa cutreierau satele Moldovei. Foarte des treceau Prutul unde mergeau, aÈ™a cum spuneau ei, tot acasa.
Au încercat sa trezeasca acest neam dupa decenii întregi de uitare, fiind primii care au cântat despre limba româna în stânga Prutului. Iar prin piesele lor au luptat pentru revenirea la grafia latina È™i unirea Basarabiei cu România.
Au cantat È™i despre iubire È™i despre mama, punând pe note versurile lui Grigore Vieru.
Aveau înca atât de multe de facut. Mai vroiau un copil È™i înca multe piese urmau sa le aduca în scena. Dar... totul s-a spulberat într-o noapte, la sfârÈ™it de octombrie, în 1992. Se întorceau de la BucureÈ™ti, când maÈ™ina în care se aflau s-a izbit violent de un copac. Ambii au murit, el avea 38 de ani, ea 34. Moartea lor a lasat multe semne de întrebare, unii spunând ca accidentul ar fi fost pus la cale. Doina È™i Ion au lasat în urma o familie sfâÈ™iata de durere, un copil orfan la 10 ani È™i o È›ara întreaga în doliu.