Folclor si rock. Cine s-ar fi gandit la o astfel de combinatie? Acum 20 de ani cativa baieti din Straseni au avut aceasta idee. Iar rezultatul a surprins o lume intreaga. Trupa Zdob si Zdub cucereste prin explozii de nebunie de fiecare data cand urca in scena, iar energia lor debordanta este molipsitoare. N-au avut bani, doar energie si pasiunea pentru muzica in buzunare. Prin munca, au reusit sa demonteze stereotipurile si sa creeze piese noi, nebune si pline de culoare.


Cine nu-i stie pe cei de la Zdob si Zdub? Baietii sunt atat de cunoscuti, incat pana si medicii uneori refuza sa ia bani de la ei.


Roman IAGUPOV: ”Am fost la policlinica, am platit, apoi mi-au zis: pardon, scuzati ca am luat bani de la dvs.”


Pana la faima de astazi, drumul zdubilor a inceput intr-un subsol al unei scoli din sectorul Buiucani.

”Aceasta este chitara mea preferata. Am cumparat-o în Sankt Petersburg. Total întâmplator. Am conectat-o si atât de tare mi-a placut încât eu cânt la ea din 1999.”


Roman IAGUPOV, SOLIST: ”Inceputul? Fratele lui Mihai, Alexandru a venit din armata si noi am facut o gasca. Eu am fost cu chitara, Mihai cu toba. Am facut prima formatie ”Santa Maria”. Noi am inchiriat subsol la o scoala din Buiucani, noi am inceput sa facem repetitii, formatia Noise se numea.”


Ulterior insa managerul trupei a venit cu ideea: numele trebuie schimbat.


Roman IAGUPOV: "El a propus varianta pepene verde, Red Hot Chilli Peppers, in stilul punk, eu cu Mihai noi am citit dictionar si am citit un cuvant zdob, zdub, am facut varianta noastra Zdob si Zdub si igor a spus: ok, varianta originala".


Mihai GANCU: "Era un cuvant cu litera p, zdup, noi am pus b, sa fie mai muzical, zdob, zdub. Sunetul care suna cuvantul este sunetul dobei. Zdob-zdub."


Fiecare dintre baieti tine minte si acum momentul in care a urcat pentru prima data pe scena.


Andrei CEBOTARI: ”Al meu primul concert il tin minte. Cand am venit eu in 1999, am facut repetitii o saptamana sau 2, am plecat la Moscova la un festival, la un star din Rusia, pentru mine a fost ceva extraordinar.”


Mihai GANCU: ”Noi am iesit pe scena si deja eram foarte moderni, pentru ca in Straseni era posibilitate sa privim MTV. Va dati seama in anii 90 MTV.. noi am iesit pe scena ca Red Hot Chilli Peppers! Eram la moda!”.


Roman IAGUPOV: ”Cand imperiul USSR a fost distrus, in aer era un spirit al libertatii, in arta, in muzica”.


Acest spirit al libertatii se simte inca de atunci in fiecare piesa a trupei Zdob si Zdub.


Roman IAGUPOV: "Noi n-am fost rockeri classici, noi am fost in sorti, cu bustul gol, cu sapca de baseball, adica cu hip hop si rock dur la chitare. Asta a fost moda foarte moderna. Anii 90. Muzica fusion, un mix de diferite stiluri."


Si-au cautat stilul ani buni, insa pana la urma au gasit o combinatie bomba: muzica populara si muzica rock.


Roman IAGUPOV: ”E foarte complicat, pentru ca folclor nu se combina cu muzica rock. E diferit. Sau canti muzica populara sau rock. Da noi nu. A inceput sa facem mix. Eu am inceput cu catrintele, cu cimpoiul, body art. Cate putin, cu problmee, pas cu pas, am inceput sa gasim imaginea noastra. Si am gasit. Si noi nu suntem satsifacuti si acum. Gasim in fiecare zi ceva nou.”


Au ajuns sus, insa nu usor. Secretul lor este munca. Ani de zile. Ore intregi de repetitii. E drept ca si repetitiile insemnau distractie, la vremea aceea.


Sveatoslav STARUS: ”Noi pur si simplu la vremea noastra foarte mult am muncit. Repetam câte 6 ore. Cântam. Traiam cu asta. La bani chiar nu ne gândeam. Asta nu era important. Pentru noi era importanta muzica si petrecerea. Asa era stilul de viata: petrecere într-una. Eram student când am venit în trupa. Parintii nu erau de acord, lor li se parea ca eu zbor într-o prapastie, dar, slava Domnului, parintii mei au prins si momentul succesului, care a venit, într-un final, doar multumita faptului ca noi suntem cu totul implicati în ceea ce facem. Acesta este secretul.


Mihai GANCU: ”Pentru noi repetitia era sa stam in gasca, sa ne distram, veneau baietii, aduceau tuica de prune, stateam in jur si noi cantam, era o atmosfera creativa.”


Nu aveau bani, dar nici nu aveau nevoie. Aveau  in schimb: dorinta de munca si pofta de muzica.


Roman IAGUPOV: ”Am fost tineri, nu aveam bani nimic. De exemplu Mihai, daca el a avut bani, el cumpara chitara, cumpara tot pentru muzica, am fost fara familie, fara copii. Libertatea, numai muzica in fiecare zi, a trai cu muzica.Noi am cantat 5-7-10 ani fara bani. Numai stilul, satisfactia, in fiecare seara cu chitara, player, tv. Dupa aceea noi am inceput cate putin cate 25 dolari, castigam concerte, foarte incet. Dupa 15 ani am inceput s aprimim bani sia cum putem cumparam instrumente, la nivel  proefsiona, avem baza de repetitit, studia, echipa.


N-o sa va vina sa credeti, primul onorariu al trupei a fost platit de unul dintre baieti.


Roman IAGUPOV: ”Noi am avut un conflict cu managerul. A fost un festival si Mihai spune trebuie sa cantam, sa ne vada lumea, dar managerul spune nu: ei nu platesc bani. Mihai a avut 100 de dolari. Si a spus. Igor, uite, lumea plateste si a dat banii la trupa. Asa, el a platit primul onorariu! Noi n-am gandti la bani, pt bani, numai muzica, muzica, satisfactie, arta, creativitate.


Mihai GANCU: ”Nu se canta pe bani. Muzicienii care canta muzica interesanta nu aveau bani. Pe muzica primeau bani acei care cantau la nunti. Pazna am inceput sa facem muzica pt bani, era 7-8 ani. Atunci pt muzicieni nu era necesar sa ai bani. erai in gasca, fiecare aducea cate ceva si era vesel. banii tb numai ca sa mananci”.


Unul dintre cele mai mari succese le-a fost adus de bunica si toba, la Eurovision.


Valeriu MAZILU: ”Ne place sa facem ceva nestandard, ne-am gandit de ce sa nu invitam bunica care bate toba.”


Roman IAGUPOV: ”Ea a avut succes adevarat si din partea publicului”.

Acum pot spune, in sfarsit ca ei au reusit. Ca au putut sa treaca peste toate greutatile, ca au muncit, iar rezultatul nu a intarziat sa apara.


Roman IAGUPOV: ”Viata noastra e ca o minune fiecare zi un cadou. Slava publicului, Moldova, Romania, Rusia, tot pamantul, ca noi suntem lucky, ca noi am devenit Zdob si Zdub. Poate nu suntem virtuosi, nu suntem vedete ca la Hollywood, dar suntem asa cum suntem. Suntem fericiti ca noi traim cu muzica”.

Anul acesta Zdubii implinesc 20 de ani de activitate.