Mergem astazi in satul Voinescu din raionul Hancesti. Aici, printre multe alte familii, o gasim si pe familia Sandu. Doar ca injumatatita. Intr-o gospodarie modesta, cresc trei copii care in ultimii sase ani si-au vazut parintii mai mult in fotografii. Le duc dorul, dar stiu sa-l infrunte. In viata lor n-au vazut decat satucul in care cresc si cateva sate vecine, dar in visurile lor se contureaza fantasticul Madrid. Si nu pentru ca acolo ii asteapta un oras luxos, ci pentru ca in acest oras se afla familia lor.
Familia Sandu locuieste jumatate in satul Voinescu, iar cealalta jumatate in capitala Spaniei. Le uneste doar dorul si fotografiile. De aproape sase ani, Petrica, Valentin si Alexandrina locuiesc cu bunicii. Parintii lor au plecat in Spania cu gandul ca se vor intoarce curand cu bani sa termine de construit casa. Acolo planurile lor s-au schimbat. S-au stabilit cu traiul si au mai adus pe lume o fetita. In tot acest timp, cei trei frati si-au vazut parintii o singura data, vara trecuta, si aceasta a ramas pentru ei cea mai frumoasa amintire.
Petrica avea doar doi ani cand parintii au plecat. Acum este in clasa intai. A invatat trei rugaciuni pe care le spune in fiecare seara pentru mama, tata si surioara din Spania. Alexandrina isi spune, insa, rugaciunea in tacere. Plange si se ascunde dupa soba, ca nimeni sa nu-i vada suferinta. Despre parinti vorbeste doar cu jumatate de gura si cu capul plecat. La cei 11 ani ai sai, are atata nevoie de sfaturile mamei!
Ca niste barbati adevarati, fratii incearca sa o incurajeze, desi dorul ii apasa si pe ei. O invita la joaca, in curte. Aici cateva cabluri rupte le servesc drept corzi... si joaca fotbal - cu o minge carpita, primita anul trecut in colet de la parinti. Si treburile sunt impartite in mod egal.
Copiii hranesc animalele si fac curat prin curte. Iar visul lor este undeva departe, intr-o Spanie straina, dar poate mai draga decat satucul lor pentru ca acolo se afla acea jumatate de familie care le lipseste atat de mult.
Desi obositi de anii pe care-i poarta pe umeri, bunicii au grija de nepoti ca de ochii din cap. De dragul lor, matusa Parascovia a invatat pana si alfabetul latin.
Asa trec zilele la Voinescu, dureros de incet. Strazile sunt tot mai pustii si tot mai multi copii ies la poarta, asteptandu-si parintii.