Intr-un satuc din Nisporeni un copil o striga pe mama. Intre timp, la Roma o mama plange de dor. Sa urmarim impreuna povestea unei femei care nu si-a vazut fiul de sase ani. A plecat la Roma ca sa-i construiasca un viitor luminos. Acolo si-a gasit un serviciu bun, dar n-a reusit sa-si legalizeze sederea si nu poate veni in Moldova. Dar, s-ar intoarce acasa? Da, pentru cateva zile, spune ea, ca sa-si ia copilul si sa plece inapoi.
Nicusor ii trimite mamei des scrisori. I-a scris cand a invatat primele litere, cand a mers la scoala, cand a obtinut prima nota. La Roma, Elena le citeste cu lacrimi in ochi, de sase ani n-a mai putut sa-si stranga in brate copilul. Tresare imediat cum primeste un sms, e de la fiul ei, are sute in telefon. Si vietile lor decurg paralel.
Astazi de dimineata, Elena a mers la serviciu. Nicusor a mers cu bunica la medic. Pentru boala lui, insa nici un medic din lume nu are leac. Spera si Elena, dar... nu poate promite nimic. Elena se considera o norocoasa a lucrat initial babysitter, apoi a reusit sa devina traducatoare, la un birou de avocati. Oricum, strainatatea e la fel de grea pentru toti.
Intalnirile pe skype sunt cele mai dureroase. Cum poate o mama sa-si vada copilul fara sa-l mangaie? Asa au trecut sase ani si nu se stie cati vor mai trece. Nicusor nu mai vrea nici colete, nici dulciuri italiene. Si mama stie asta, dar viata isi dicteaza propriile reguli.
Cand ii este mai greu, dar nu poate vorbi cu Nicusor, Elena iese la balcon si priveste lung in directiaunde se afla Moldova. Totusi, in gand si in vis sunt impreuna, chiar daca ii despart mii de kilometri. Si poate ca vreodata vietile lor se vor uni, la Roma sau la Nisporeni.