O tanara de 23 de ani traieste o poveste de viata incredibil de cruda. Ea vine in fiecare zi la o piata din capitala cu copilul de 8 luni in brate. Acolo isi tine bebelusul la umbra tarabei si intre timp vinde porumb si fructe. Parintii nu pot sa o ajute, barbatul a parasit-o, iar indemnizatia pe care i-o da statul e mizerabila. Asa ca femeia e nevoita sa munceasca pentru a-si putea hrani copilul si a-i oferi un adapost.
El este Sandu. Are 8 luni. In ziua in care l-am filmat am avut impresia ca-si compatimeste mama. A stat cuminte in carucior si mai mult a dormit.
Pe Sandu il cunoaste toata piata de la Ciocana. Bebelusul e prezent in fiecare zi langa taraba cu porumb si fructe unde lucreaza mama sa.
Nina, MAMA: „Nu am incotro si il iau cu mine.”
Femeia il tine la umbra unei tarabe, pentru ca umbrela pe care o are e prea mica incat sa acopere si caruciorul.
Nina, MAMA: “Prima umbrela mi-au stricat-o. Erau umbrele si mai mari, dar am luat una mai ieftina.”
Amiaza dogoreste cu peste 35 de grade in termometre. Ninei i se rupe inima pentru ca-si da seama ca-si chinuie copilul, dar alta solutie nu are.
Nina, MAMA: “Il mai spal pe fata, ii dau apusoara sa bea, n-am alta solutie, ce sa fac? Trebuie sa lucrez.”
Intr-un dulap ascuns sub taraba, femeia tine cateva scutece si niste hainute. Tot de-acolo a scos si hrana copilului.
"Apa o tin in termos, terciul in sticluta. Il prepar, i-l dau si imediat arunc ce ramane ca sa nu se strice."
Il hraneste si se intoarce in graba sa-i serveasca pe cumparatori.
La cei 23 de ani ai sai, Nina munceste ca un scalv. Tatal copilului a parasit-o cand ii era cel mai greu. Atunci a trait o drama, dar nu s-a lasat invinsa. O bona nu-si permite sa plateasca. Parintii, care locuiesc la tara, nu sunt in stare sa o ajute, iar statul ii da o indemnizatie de nimic.
“400 de lei primesc. Numai de scutece imi ajung.”
Diminetile ei incep la cinci cand isi ia un taxi si copilul in brate ca sa aduca fructe de la depozit.
"Ma duc de dimineata, le pun aici in adapost. Seara ajungem acasa la 9 sau 10."
E slaba, numai piele si os. Sunt zile si zile cand nu mananca decat un colt de paine ca sa-i ajunga bani pentru tot de ce are nevoie copilul si sa mai plateasca si chiria.
“Eu nu mananc cateodata ca sa pot sa-i dau lui tot ce trebuie.”
Dar nu si-ar lasa baietelul niciodata, oricat de greu i-ar fi. Si nici n-ar sta cu mana intinsa.
Nina, MAMA: "Eu n-o sa-l las niciodata, cat de greu mi-ar fi, il tin langa mine. Eu lucrez, ma stradui pentru el si nu cer de la nimeni nimic."
Colegele o compatimesc, dar n-au cum sa o ajute.
"Se chinuie, sarmanica, atat de tare. Copilul azi e linistit, dar sunt zile cand plange continuu, il mai leganam si noi."
"E o fata foarte buna, muncitoare. E necajita."
Normal ar fi ca, o mama solitara, ca Nina, sa aiba o indemnizatie care sa-i permita sa-si creasca copilul fara sa-l chinuie intr-un asemenea hal. La noi indemnizatia lunara minima pentru un copil este de 400 de lei, in timp ce in Romania e de 600 de roni sau 2400 de lei moldovenesti. In Cehia si Austria porneste de la 450 de euro, iar in Germania poate ajunge si pana la 1800 de euro lunar.
Nina a preferat sa-i protejam identitatea, pentru ca, spune ea, cei rautaciosi sa nu se bucure de necazul ei.