Familia Balan din satul Chioselia, Cantemir, este, ca multe altele, impartita in doua. Mama si tata muncesc lacrimand in Italia, iar cei trei copii isi poarta de grija singuri acasa. Desi inteleg ca parintii lor i-au lasat din cauza nevoilor, copiii spun ca ii vor alaturi pentru ca despartirea e prea apasatoare.
Nina si Petru Balan sunt gemeni. Acum 15 ani cand au venit pe lume, parintii le-au dat numele lor – ca sa fie nedespartiti. Asa s-a si intamplat - merg impreuna la scoala, vin impreuna acasa si-si poarta de grija impreuna, alaturi de sora lor mai mare. Viata, care se parea ca i-a unit pentru totdeauna intr-o familie frumoasa, i-a si separat.
O alta jumatate, tot Nina si Petru Balan se afla acum in Italia. Grijile si nevoile cotidiene i-au impus sa se departeze la peste o mie de kilometri, dar au ramas pe acesti umeri fragezi de copii. Petru spune ca e usor sa sadesti un copac, dar mai greu e sa-l cresti. De aceea, niciodata nu le-a reprosat parintilor ca au plecat. Mai greu peste toate trece Nina, care-i mistuita de dorul parintilor.
In gospodaria lor toate grijile sunt impartite. Petru, ca singurul barbat ramas in casa, se ocupa de cele mai grele munci. Desi, nici acestea nu au ramas prea multe. Gospodaria este pustie.
Cu parintii comunica practic in fiecare zi, fie la telefon, fie prin Internet. Nu mai ajung sa-si povesteasca multe, pentru ca spune Nina ii coplesesc lacrimile. Le este prea dor. De altfel, dorul este cuvantul cel mai des pronuntat de acesti copii. Si nu numai de acestia, dar cel putin de inca 40 de copii din Chioselia, care isi au parintii printre straini. Pentru ei, mama sau tata le sunt bunicii, matusele si unchii, sau profesorii.
Din cei circa 64 de mii de locuitori ai raionului Cantemir, 20 de mii sunt plecati peste hotare. Nina si Petru spera ca intr-o buna zi, venind de la scoala, isi vor gasi parintii la poarta. Ii vor inapoi, acasa.