A trait printre nomazii din Iran, a dormit in corturi, inconjurat de ursi sau sacali si a infruntat furtuni de nisip. Este aventura unui fotograf de la noi, care a mers sa fotografize stilul de viata al nomazilor iranieni. Le-a facut zeci de mii de fotografii, iar peste 100 au ajuns intr-un album. Acum cele mai bune poze pot fi admirate la Muzeul National de Arte.  

Aurel Cepoi este un om de afaceri, insa marea sa pasiune este fotografia. Cu doi ani in urma, a mers in Iran si a pornit intr-o aventura pentru 8 luni, pentru a cunoaste viata nomazilor.  

Aurel CEPOI, OM DE AFACERI, FOTOGRAF: “Au niste masini in care pun, mielul, copii, nevestele si pornesc la drum. Fac 5-6 kilometri si se opresc. Dau jos toate miile de chestii. Asa merg ei 30-40 de zile.”

Aurel a locuit printre 10 triburi mari, dintre care 5 autentice, spune el. Barbatul a mers acolo ca sa surprinda viata nomazilor si sa o imortalizeze.

Aurel CEPOI, OM DE AFACERI, FOTOGRAF: “Ii deranjeaza faptul ca apar murdari si neingrijiti. De multe ori esti in incapacitatea de a fotografia, unii vor sa pozeze.”

Aurel povesteste ca nomazii au fost primitori cu el.  

Le-a gustat mancarea traditionala...

Aurel CEPOI, OM DE AFACERI, FOTOGRAF: “Orez, care il amesteca cu ceva legume. Au cateva gaini care le mai fac un ou."

Rar de tot manancau carne, iar painea era alimentul principal. Le-a urmarit cu mare interes traditiile, iar una dintre ele a fost o nunta.

Aurel CEPOI, OM DE AFACERI, FOTOGRAF: “Mireasa si mirele vin la sfarsitul nuntii, isi iau cadourile, se canta si pleaca.”

La aceasta nunta Aurel a reusit sa surprinda un moment rar, un nomad care avea grija de un copil.

 “Asa ceva nu vezi la ei, rolurile sunt stricte. Barbatii nu participa la educatia copiilor.”  

Potrivit fotografului, nomazii nu prea au indeletniciri decat sa faca de mancare si sa duca animalele la pasuni.

Cand avea timp, fotograful mergea si prin sate.

Aurel CEPOI, OM DE AFACERI, FOTOGRAF: “Aici o femeie tese un covor nou.”  

Totusi nomazii nu sunt departe de thnologie.

Aurel CEPOI, OM DE AFACERI, FOTOGRAF: Iata i-a facut aici un cadou, un panou solar. Copila se filmeaza cu un smartphone. Danseaza."

O calatorie atat de departe, printre oameni cu obiceiuri cu totul altfel decat cele cu care ne-am obisnuit noi, vine la pachet si cu provocari. Nu e simplu sa dormi sub cerul liber, in munti, cand dau tarcoale ursii sau sacalii.  

Aurel CEPOI, OM DE AFACERI, FOTOGRAF: “Nici nu mai dormi, e un haos total. E foarte interesant sa vezi cum cainii antrenati sa pazeasca oile ii apara.”

Iar o alta pacoste erau furtunile de nisip.

Aurel CEPOI, OM DE AFACERI, FOTOGRAF: “Prima grija era sa ascund lentilele aparatului. Nu este loc unde sa nu fie nisip si imagineaza-ti ca nu ai unde sa te speli."

O problema a fost lipsa apei potabile.  

Aurel CEPOI, OM DE AFACERI, FOTOGRAF: “Ei recomanda sa nu o bei. Ca sa nu ai probleme de indigestie. Cand se termina bei apa fiarta. Au boli care se transmit de piele, stai impreuna cu oile care la fel au boli, aici trebuie sa fii atent.”

La trei patru zile schimba tribul, iar o noapte o dormea intr-o camera de hotel, ca sa incarce bateriile aparatului de fotografia, dar si pe ale sale.  

Aurel CEPOI, OM DE AFACERI, FOTOGRAF: “Eram oficial cazati undeva, dar de fapt eram cu nomazii. Autoritatile iraniane verifica foarte mult."

Peste 20 de mii de fotografii s-au transformat in 111, cifra fiind numarul de scari al unui templu din Iran, unde de Anul Nou se intalnesc toate popoarele de nomazi.  

Aurel CEPOI, OM DE AFACERI, FOTOGRAF: “Este un simbol legat de treptele locului unde merg ei, Persepolis. E o nebunie, toti se aseaza, dorm acolo, mananca.”

Recent, cateva dintre fotografii au fost expuse la Muzeul National de Arte.

Valeria CAPRA, REPORTER PRO TV: "La muzeu au fost expuse 27 de fotografii. De exemplu aici apar doua tinere. Una este originara dintr-un trib nomad, iar cealalta este persana si fotografia descrie cel mai bine diferenta de cultura dintre cele doua.”

Aurel spune ca nomazii i-au oferit si o lectie, pe care o pune deja in aplicare.

 “Te invata sa traiesti mai minimalist. Cu ziua de azi, sa fii fericit cu putinul pe care il ai.”