Nu știm sa fim patetici și sa vorbim despre aniversari și jubilee, pentru ca tot ce am facut seara de seara, timp de un deceniu, a fost sa abordam în mare parte probleme, necazuri, lipsuri.
Nu va aÈ™teptaÈ›i astazi la altceva, vom face ceea ce stim sa facem cel mai bine. Adica sa dam piept cu o realitate zbuciumata, cruda È™i adesea absurda. Microfoanele noastre stau adunate într-un loc special È™i când dimineÈ›ile ne înarmam cu ele, o facem uneori cu sentimentul soldaÈ›ilor care îÈ™i ridica armele din dotare. Știm ca de multe ori microfoanele acestea ne vor deschide uÈ™i È™i ne vor apara, dar uneori se întâmpla sa ne atraga pericole suplimentare.
La PRO TV am învaÈ›at sa ne luam viaÈ›a È™i cariera în serios, am învaÈ›at ca lucrul cel mai greu în meseria de reporter este sa fii doar reporter. Când am È™tiut sa o onoram, am vazut oameni de rang înalt, politicieni, miniÈ™tri, diplomaÈ›i uitându-se cu respect la tinereÈ›ea noastra. Iar atunci când ne-au jignit ori bruscat, am È™tiut ca de partea cealalta a ecranelor zeci de mii de oameni ne încurajeaza È™i sunt de partea noastra.
Am învaÈ›at enorm de mult de la D-voastra, oamenii acestei È›ari care ne-aÈ›i oferit lecÈ›ii de stoicism È™i daruire, dar È™i darul nepreÈ›uit de a fi spectatorii È™i prietenii noÈ™tri fideli. Când ne-a fost mai greu aÈ›i È™tiut întotdeauna sa va faceÈ›i auzita vocea de încurajare, mesajul de susÈ›inere.
Am învatat mult de la colegii nostri, pentru ca ne bucuram sa facem parte dintr-o echipa, care în momente dificile stie sa fie - va asiguram de asta - familia de jurnalisti cea mai unita si mai prietenoasa din Moldova.
Am urmarit, împreuna cu D-voastra în ultimele zece zile reportaje ale PRO TV din diferiti ani ca pe un album de amintiri. Am vazut - si ati vazut - ca acesti ani ne-au marcat. Ne-am schimbat noi, s-a schimbat tara, dar s-a schimbat si fata stirilor de televiziune din Moldova.
Dati-ne voie sa credem, orgoliosi, ca tonul acestor schimbari l-a dat PRO TV. V-am simtit, dragi colegi jurnalisti, venind puternic din urma, si dincolo de firescul spirit al competitiei, ne-am bucurat ca suntem mai multi si ca împreuna ne vom putea apara mai bine. De ce sa nu recunoastem ca ne mândrim cu aceasta vârsta a noastra si ca ne bucuram enorm ca am ajuns pâna aici. Este garantia cea mai ferma ca putem ajunge si mai departe.
Acum stim ca noi putem.