Oamenii din Craciun, raionul Cantemir, sunt mandri ca traiesc in singura localitate din Republica Moldova care poarta numele Sarbatorii Nasterii Domnului. Taranii se pregatesc pentru aceasta zi un an intreg, mai ales ca atunci e si hramul satului. Nu conteaza cate sacrificii fac pentru asta.
Miercuri, cand am fost in localitate, drumul de la Chisinau pana la Cantemir era plin de noroi. O ceata laptoasa puse stapanire pe toata zona de Sud. Satul Craciun insa parea parca rupt dintr-o poveste. Acolo tocmai cazuse prima zapada. Toata lumea se bucura de neaua care s-a asternut peste catunul lor.
Craciunenii sarbatoresc hramul de Craciun fiindca, spun ei, in acea zi a fost intemeiata localitatea lor. Oamenii povestesc ca primele case au aparut aici prin anii 1900. Parascovia Radu, o femeie de 73 de ani, zice ca istoria aparitiei catunului o stie de cand era cat masa, de la batranii din sat. „In acele vremuri in familii erau multi copii. Si, cand unul dintre flacai se insura, trebuia sa-si intemeieze propria gospodarie. Un suflet in plus in casa era o mare povara. Intr-un an mai multe familii tinere au primit locuri de casa in aceasta zona. Erau oameni din Carpesti, Lingura, Baimaclia. Baietii au construit casute mici, bordeie, si s-au mutat aici de Craciun", insiruie povestea matusa Pasa. „Locul unde traiau nu avea nume. Cand plecau in alte parti, erau intrebati de unde sunt si nu stiau ce sa raspunda. Atunci primii locuitori s-au gandit sa puna satului numele Craciun, de la perioada anului cand s-au mutat pe aceste locuri", adauga batrana.
Unii cred insa ca localitatea a fost numita in cinstea unui boier a carui mosie se intindea pe aici. Cu toate acestea, in catun nu este nicio persoana care ar purta acest nume. Cele mai raspandite sunt Danalachi, Portariu, Voicu, Visan si Voinu.
PORCUL VASEA, GATA DE SACRIFICAT
Indiferent care o fi adevaratul motiv al toponimicului localitatii, oamenii se pregatesc de Craciun ca de cea mai mare sarbatoare din an. Mos Mitea Savitchi a crescut un an intreg un porc care a ajuns pana la 120 de kilograme. Gospodarul se pregateste sa-l taie inainte de Craciun. Stiind ca animalului i se apropie sorocul, mosul e mult mai bland cu acesta. „Vasea, lasa ca totul va fi bine", il incurajeaza el pe godac, gadilindu-l sub barbie.
INCEARCA SA UITE DE PROBLEME
Nevasta-sa Dochia, de 73 de ani, ar vrea sa mearga la hora de a doua zi de Craciun, dar nu o mai tin picioarele. Acum se misca greu, sprijinindu-se in doua carje. „Mosneagul e mai vioi. El se duce la magazin, aduce apa", spune ea resemnata. Batrana e de bastina din satul tiganca, dar a revenit la Craciun, unde s-a nascut maica-sa. Despre satul ei are de spus doar vorbe bune. O doare ca fetele i-au plecat de-acasa. Cele doua fiice si-au luat si familiile in Europa. Matusa Dochia se bucura insa ca acolo unde sunt o duc mai bine ca in Moldova.
In Craciun doar persoanele care au rude peste hotare se lauda ca traiesc bine. Ceilalti isi castiga bucatica de paine cu mari sacrificii. Vera Visan este infirmiera la punctul medical si primeste lunar un salariu de 350 de lei. Spune ca daca ar fi plecat in Europa, cum au facut mai multe femei din sat, celor patru copii pe care ii are le-ar fi fost mult mai bine. „Am ramas acasa fiindca barbatul mi-a spus ca daca ma duc nu mai am drum inapoi", spune femeia impacata cu acest gand.
CATUNUL DIN CARE PLEACA OAMENII
La Craciun sunt doar 78 de case si o populatie de circa 300 de oameni. Acest sat are traditii frumoase de iarna, care, din pacate, in ultimi ani se pierd. Este unicul sat din Moldova cu aceasta denumire si care isi sarbatoreste hramul in Ziua Nasterii Domnului. In ultimii ani, populatia si asa redusa la numar, a descrescut si mai mult. Cel putin jumatate din femei au plecat la munci peste hotare. Singurele institutii publice ramase sunt magazinul si gradinita, frecventata de 27 de copii. Tinerii se plang ca nu au parte de nimic aici in afara de muncile agricole.
sursa: Adevarul