Ana Barbu nu a fost vazuta in public suferind si nici... imbatranind. Ea este femeia care a cucerit pana si anii si ramane in memoria tuturor ca fiind tanara, plina de energie si cocheta. A cantat despre iubire, despre flori si despre oameni. Ar mai fi cantat, ar mai fi creat si ar fi lansat albume... avea atatea vise, despre care, din pacate, astazi vorbim la trecut.

Ana Barbu s-a stins intr-un mijloc de mai, tocmai cand florile de liliac se trec, flori pe care cu-atata pasiune le-a tot cantat.

Pagina ei de pe o retea de socializare a fost astazi inundata de flori de liliac, iar ultima piesa pe care a distrubuit-o interpreta, acum o luna, e despre Amintiri. 

Ori de cate ori o vedeai chiar si la ultimele aparitii, aveai impresia ca anii zburau pe langa ea, fara sa o atinga. Alaturi de fiica sa, Natalia Barbu, aparea de parca ar fi fost sora mai mare. 

Iar in ultimul ei videoclip, filmat in ianuarie 2014, Ana Barbu se misca si e imbracata ca o pustoaica. 

Era cocheta cu camerele de luat vederi si primea fiecare compliment cu o bucurie copilareasca. 

Ana Barbu s-a nascut pe data de 30 octombrie 1959 in satul Temeleuti, Floresti. A absolvit Colegiul de Muzica din Balti si a cantat in Capela Corala Doina. Mai tarziu a inceput sa cante muzica populara cu orchestra Fluieras, ansamblul Mugurel, iar mai apoi a fost solista a orchestrei de muzica populara a Ministerului de Interne, primind si gradul de maior al Serviciului Salvatori. Acum 4 ani ea a primit titlul de Artist Emerit al Poporului. Dar cel mai mult se mandrea cu fapul ca a adus pe lume doua fiice: Natalia si Irina, prima fiind stabilita la Bucuresti, iar cealalta in Statele Unite. 

"Sunt foarte mandra de fetele mele. Acum suntem singuri, ca doi batrani, dar venim cat putem de des la Bucuresti ca sa stam cu Victoras si cu Natalia."

Avea inca multe de facut... 

"Vreau sa mai lansez cateva albume cu piese, cu muzica populara".

Si pana nu demult parea sa aiba si energie pentru toate, dar nu a mai fost sa fie. 

"Nimic nu am cu tine moarte, de tine nu imi este teama, ci mai degraba mila mi-i, ca n-ai avut vreodata mama, ca n-ai avut nicicand copii."