Se lupta cu flacarile, cu adancimile si scotocesc prin ruine pentru a salva vieti. Nu in zadar sunt numiti salvatori. Deseori insa aceasta misiune este destul de dificila deoarece intervin atunci cand nu se mai poate face nimic si totusi ei sunt oamenii speranta caroroa, de a gasi pe cineva viu, moare ultima. Misiunea scanfandrielor poate este cea mai grea deoarece ei sunt cei care scot cadavrele din apa si traiesc durerea alaturi de rudele victimelor. De ceva timp munca lor s-a usurat datorita unui scanner performant, care poate identifica locul unde s-a inecat omul.
De 14 ani salveaza vieti, iar numele lui a devenit cunoscut abia acum 2 ani cand a acordat o sansa la viata mai multor persoane blocate intr-un sat inzapezit. Este vorba despre Andrei Botnari, seful scafandrierilor de la Serviciului Protectiei Civile. El intervine atunci cand efortul salvatorilor sau a celor care sunt pe mal a esuat. El este cel care scoate cadavrele din apa.
Andrei BOTNARI, SCAFANDRIER: “Noi trebuie sa vedem mainile, piciorele, labe de inot”.
De multe ori insa operatiunea de cautare a cadavrelor dureaza ore in sir, iar din cauza ca martorii nu pot spune cu exactitate unde s-a inecat victima, salvatorii sunt nevoiti sa verifice fiecare metru patrat de lac sau rau.
Andrei BOTNARI, SCAFANDRIER: “Noi facem patrate si mergem fiecare patrat detaliat in diferite directii ca sa verificam cate un metru, jumatate de metru sa verificam tot ce este la sol”.
Putini insa stiu cat efort se depune in astfel de operatiuni si cati oameni sunt antrenati in ele. O parte dintre salvatori se afla in barca si cu ajutorul scanerului cauta unde se afla victima, iar dupa ce au gasit-o, in actiune intra scafandrierii care se scufunda la adancime pentru a o scoate.
Si pentru ca de multe ori apa este murdara, scafandrierul este legat cu o funie si ghidat de un coleg.
Deseori funia este colacul de salvare pentru scafandrieri, dar si mijlocul de comunicare dintre ei si cei care se afla la mal.
Andrei BOTNARI, SCAFANDRIER: "Iata acum biatul mi-a dat semnal ca a gasit cadavrul. Ei pot sa ne comunice cat oxigen a ramas in butelie, cum se simte si alte lucruri”.
Dumitru STICI, SCAFANDRIER: “Daca ma simt rau trag de trei ori funia si baietii care ma asigura inteleg si ma scot la mal.”
Iar pentru ca lucrul sa le fie si mai usor, scafandrierii pregatesc un caine care ii va ajuta sa caute cadavrele din apa. Totusi mai este mult pana cand animalul va fi antrenat in operatiuni reale, iar pana atunci fac tot posibilul sa ajute oamenii cu ce pot. Cu greu insa isi amintesc cele mai complicate operatiuni de cautare.
Sergiu PASCARU, SCAFANDRIER: “La Crocmaz noua ne-a fost mai greu atunci. Era multa vegetatie subacvatica, multe crengi.”
Desi unii dintre ei au in spate ani buni de experienta, totusi, uneori cedeaza cand vad in fata suflete zdrobite de durere.
Andrei BOTNARI, SCAFANDRIER: “Noi facem statistica la cate victime am scos din apa, dar asta nu este cifra cu care am putea sa ne mandrim. Cate am ascos, atatea au fost. Aceste cifre reprezinta durerea cuiva, lacrimile cuiva.”
Cele mai multe cazuri de inec se inregistreaza in randul copiilor, deacea salvatorii ii indemana pe parinti sa nu-i scape din ochi.
Andrei BOTNARI, SCAFANDRIER: „Secunde numrate este suficient pentru ca sa se inece acel copil.”