Dupa ce v-am prezentat zilele trecute trista poveste a celor 6 copii din satul Radoaia, care de 7 ani traiesc singuri, astazi veti vedea cum suporta mama lungii ani de despartire. A fost nevoita sa plece in Italia, dupa ce sotul ei a murit, iar compensatia pe care o primea nu-i ajungea uneori sa puna o bucata de paine pe masa. Acolo munceste pana nu o mai tin picioarele pentru ca acasa copiii sa aiba ce manca si cu ce se imbraca. Nu le poate insa promite ca se va intoarce in Moldova, dar spune ca va face tot posibilul ca intr-o buna zi sa-i ia pe toti la Roma.
Imbracata modest si cu ochii tristi, asa am intalnit-o la Roma pe mama fratilor Marinovschi. Pe fata ei se citesc 7 ani de necazuri. A venit in Italia pentru ca, ramasa vaduva cu 7 copii si cu o compensatie de 150 de lei pe luna, nu avea alta solutie. Aici nu ii este deloc usor, face curat in casele italienilor. Ca sa poata plati chiria si sa trimita bani si acasa lucreaza cate 12 ore pe zi, pana cand nu o mai tin picioarele.
O doare si spatele, iar mainile si le ascunde ca sa nu vedem cat de obosite sunt. Dar cel mai mult o doare faptul ca e departe de copii. In primii 5 ani nu i-a vazut deloc pentru ca inca nu avea permis de sedere si nu se putea intoarce in Moldova... Acasa copiii plangeau de dor... Se gandea sa vina acasa vara aceasta, dar e inca plina de datorii. Recent si-a adus aici fiul mai mare care inca isi cauta de lucru. Ceilalti 6 copii plang si o cheama acasa.
In cei sapte ani Valentina nici n-a reusit sa vada adevarata Roma, Colosseum-ul, fantanile arteziene sau celebrele ruine ii sunt straine.
Radoaia a ramas in amintirile Valentinei ca un sat saracacios. Roma e un oras maret, dar rece, de piatra. Durerea ei de mama e, insa, mai grea decat toate pietrele Romei…