Este si cazul Andreei Vrancean, o fetita din clasa a doua care nu si-a vazut mama de cinci ani. Avea doar doi anisori cand mama a plecat la munca in Italia. Peste doar un an tatal ei a murit, iar Andreea a ajuns sa locuiasca cu matusa, ceilalti patru frati mai mari ai ei ramanand in casa parinteasca. Acum fetita nu-si mai aminteste cum arata mama ei. O cunoaste doar din fotografii dar in fiecare noapte o viseaza alaturi.
In fiecare seara Andreea isi aduna in patuc toate papusile si le deapana propria ei poveste. Stie ca, la fel ca si ea, sunt mici si nu au mame care sa le spuna povesti inainte de somn. Povestea Andreei este trista, e despre un copil de 8 ani pe care o soarta l-a lipsit de dragostea parintilor. Mama sa a plecat in Italia, ca sa-si poata creste cei 4 copii. Peste un an, Andreea a ramas si fara tata, ajungand in grija matusii. Fetita nu tine minte cum arata mama ei. O cunoaste doar dintr-o poza pe care i-a trimis-o din Italia. In fiecare zi o deseneaza incercand sa-si imagineze cum se simte mama, acolo la mii de kilometri departare.
La fiecare sarbatoare, Andreea confectioneaza cu manutele ei cadouri pentru mama, dar n-are cui sa le daruiasca. Toate stau pe raft si asteapta. Matusa Mila a indragit-o pe Andreea ca pe propriul copil. Nu-si imagineaza cum va fi atunci cand se va intoarce mama si o va lua cu ea.
Desi sufera, dar numai pe ascuns, Andreea o intelege pe mama, stie ca a plecat in Italia de dragul ei, ca deocamdata nu are acte ca sa se intoarca si ca ii este greu departe de casa. Andreea este convinsa, insa, ca povestea ei va avea un final fericit.